”Războiul Z” sau cu titlul original ”War World Z: an oral history of the zombie war”, scris de Max Brooks, este un fals documentar despre războiul oamenilor cu zombii. (…) Cartea este uimitoare. O bucată de literatură S.F. cu elemente din S.F.-ul de început (ştii În zilele cometei de H.G. Wells?), cu acţiune şi vigoare, cu teroare şi un univers nou, clădit pe civilizaţia actuală. O carte pe care merită să o citeşti…

– recomandă bloggerul Tezeu.

  

Iată și unul dintre interviurile inventate de Brooks, o discuție cu superfemeia care s-a luat la harță cu cei mai înfricoșători ”morți vii”:

  

Razboiul ZTroia, Montana, SUA

[Cartierul acesta este, potrivit broşurii, „Noua Comunitate” pentru „Noua Americă”. Casele sunt toate pe piloni, înălţate în aşa fel încât din fiecare se vede perfect zidul de şapte metri, din beton armat. Fiecare locuinţă are câte o casă a scării retractilă şi se poate lega de casa vecină tot printr-un podeţ care se poate trage. Acoperişurile cu celule solare, pereţii protejaţi, grădinile, turnurile de veghe şi porţile groase de oţel au făcut din Troia un succes imediat pentru locuitori. Constructorul Troiei, arhitectul-şef şi întâiul ei primar este Mary Jo Miller]

(…)

Soţul dumneavoastră s-a arătat îngrijorat în vreun fel?

Nu, dar copii da, numai că nu verbal sau conştient, aşa cred. Jenna a început să se bage în încăierări. Aiden nu voia să se culce decât dacă lăsam luminile aprinse. Lucruri mărunte din astea. Nu cred că aveau acces la mai multe informaţii decât Tim, sau nu aveau ocupaţii de adult care să-i abată de la grijile astea.

Cum aţi reacţionat dumneavoastră şi soţul?

Zoloft şi Ritalin pentru Aiden, Adderall pentru Jenna. O vreme a mers. Mă călca pe nervi doar că asigurarea nu acoperea costurile, fiincă puştii mai luau şi Phalanx deja.

De cât timp luau Phalanx?

De când începuse să se găsească. Luam toţi „Phalanx pentru Pacea Minţii”. Era felul nostru de a ne pregăti… şi Tim, care a cumpărat o armă. Mi-a tot promis că mă duce la poligon să învăţ să trag. „Duminică”, zicea, „duminica asta mergem.” Ştiam că nici vorbă. Duminicile erau pentru amanta lui, ticăloasa de şase metri lungime, cu doi cilindri, către care îşi îndrepta toată dragostea. Nu prea îmi păsa. Ne luam pastilele, şi el măcar ştia să folosească pistolul Glock.

Şi de unde aţi ştiut?

Se întunecase. Începuse meciul. Tim era în fotoliu cu o bere. Aiden se juca pe duşumea cu soldaţii lui. Jenna îşi făcea temele la ea în cameră. Scoteam rufele din maşină, aşa că nu l-am auzit pe Finley lătrând. M-am dus la Tim în birou doar când am auzit ceva ce suna a foc de armă. Tim nu auzise nimic. Dăduse sonorul prea tare. Eu îi tot spuneam că ar trebui să facă un control pentru auz, că doar nu-ţi petreci tinereţile într-o trupă de metale grele fără să… [oftează]. Aiden auzise ceva şi el. M-a întrebat ce e. Eram pe punctul să-i spun că nu ştiu când i-am văzut ochii holbaţi. Se uita dincolo de mine, la uşa glisantă de sticlă care dădea în curtea din spate. M-am întors exact la timp ca să o văd făcută ţăndări.

Avea cam un metru şaptezeci şi cinci, umeri înguşti, căzuţi şi o burtică moale, care se bălăngănea. Nu avea cămaşă şi pielea îi era cenuşie, plină de tăieturi şi zgaibe. Mirosea ca plaja, a alge putrezite şi apă de mare. Aiden a sărit şi s-a ascuns după mine. Tim s-a ridicat din fotoliu şi s-a pus între mine şi chestia aia. Într-o clipită a fost ca şi cum toate minciunile s-ar fi destrămat. Tim a început să se uite disperat împrejur după vreo armă, tocmai când chestia l-a înşfăcat de cămaşă. Au căzut luptându-se pe covor. A strigat la noi să intrăm în dormitor şi spre mine să iau pistolul. Eram pe hol când am auzit-o ţipând pe Jenna. Am luat-o la fugă spre camera ei, am dat uşa de perete. Mai era unul, mare, aş zice că avea aproape doi metri, cu umeri imenşi şi braţe noduroase. Geamul era spart; o prinsese pe Jenna de păr. Jenna ţipa „mamimamimami!”

Ce-aţi făcut?

Ăă… nu ştiu sigur. Când încerc să-mi amintesc am senzaţia că totul se derulează prea repede. A tras-o pe Jenna spre gură, şi-o ţinea căscată. Am strâns tare… am tras… Copiii zic că i-am smuls capul de pe umeri, i l-am rupt pur şi simplu cu tot cu carne, muşchi şi ce mai era pe acolo. Nu cred că e posibil aşa ceva. Dar poate cu adrenalina aia… cred că puştii mei şi-au fabricat o amintire de-a lungul anilor, transformându-mă într-un soi de superfemeie sau aşa ceva. Ştiu că am eliberat-o pe Jenna. Ţin minte asta şi că, la nicio secundă, Tim a intrat în cameră şi era plin pe cămaşă de chestia aia neagră şi cleioasă. Într-o mână avea pistolul şi în alta lesa lui Finley. Mi-a aruncat cheile maşinii şi mi-a spus să-i bag pe copii în Chevrolet. A dat fuga în curtea din spate în vreme ce noi o apucam spre garaj. Am auzit cum i se descarcă arma chiar în timp ce porneam motorul.