Archive for octombrie 11, 2012



Asociaţia de Psihoterapie Pozitivă şi Editura Trei vă invită marţi, 16 octombrie, orele 10.00 – 18.00 la workshopul şi lansarea cărţii: Diagnostic Psihodinamic Operaţionalizat OPD – 2.

Speaker: Prof. Dr. Med. Gudrun Schneider
Locaţie: Piano Cazola ( Str. Virgil Fulicea nr.3 – lângă Casa Matei Corvin) Cluj Napoca

Pentru informatii suplimentare, ne puteti contacta prin email: office@positum.ro sau telefonic la  0264 43 88 19Gabriela HUM.

Partener: INSIGHT – ASOCIATIA PENTRU PROMOVAREA PSIHANALIZEI TEORETICE SI PRACTICE

OPD este un sistem de diagnostic care reuşeşte foarte bine să sintetizeze aspectele descriptive şi psihodinamice, respectând interacţiunea dintre determinanţii biologici, psihodinamici şi psihosociali ai bolii.

Cele cinci axe ale OPD includ în mod comprehensiv: natura simptomatologiei actuale şi reacţia pacientului la propriile simptome, alături de atitudinea sa faţă de tratament; influenţa trăsăturilor de personalitate ale pacientului şi a relaţiilor interpersonale asupra bolii curente; conflictele dominante, conştiente şi inconştiente, care determină etiologic boala, o complică sau sunt consecinţe ale acesteia; structura globală de personalitate a pacientului, nivelul de organizare al acesteia – esenţial, din perspectivă clinică, pentru capacitatea pacientului de a accepta, participa şi beneficia de eforturile de tratare a bolii sale […]

Recomandăm cu căldură OPD-2 tuturor profesioniştilor din domeniul sănătăţii mentale.


Un surprinzător autoportret (al fostului președinte al Statelor Unite, George W. Bush) și un portret (al unei Americi a puterii) se desprind din lectura – palpitantă, de ce să nu recunoaștem – a volumului Momente de decizie.

În aproape 700 de pagini – dintre care 15 sînt un indice de nume, dintre cele mai simandicoase, din lumea politicii și a instituțiilor politice –, avem o privire de ansamblu asupra celor două mandate de The President of the USA ale lui George W. Bush. Cu ocazia asta, am aflat ce e și cu misteriosul W. Vine de Walker și atît.

Bref. Un parcurs existențial la Casa Albă nu este chiar ceea ce a trăit Emil Brumaru la Dolhasca. Ci asumarea, integrală, a puterii. Putere cu „P“, căci responsabilitatea de a conduce SUA și de a influența destinul nu doar al propriului popor, ci şi pe cel al întregii omeniri este uriașă.

Și totuși. Președinții americani sînt și ei oameni, ca și ceilalți. Ca noi toți. Cu emoții și sensibilități – unii pentru femei, alții pentru alcool, nu dăm nume –, cu ambiții și cu multe alte calități care au făcut din niște oameni cu calități evidente lideri politici de mare anvergură. Poate să intervină și conjunctura – Truman, Eisenhower, sau cum asasinarea lui J.F. Kennedy l-a propulsat pe Lyndon Johnson ca președinte. Dar odată instalați la Casa Albă, ei, președinții SUA, devin, din ceea ce au fost înainte, oameni cu responsabilități. Uriașe.

Cele mai emoționante pagini ale acestor memorii – scrise după încheierea parcursului prezidențial – sînt cele legate de atacul terorist de la New York, din 11 septembrie 2001. Cînd o întreagă națiune, cea mai puternică din lume, a fost atacată pe neașteptate. Reacția umană a președintelui american în exercițiu la acea dată – și pe seama căruia au circulat și s-au făcut fel de fel de glume, nesărate deseori – este absolut remarcabilă.

Lupta împotriva terorismului a schimbat toate prioritățile politice. Războaiele din Irak și Afganistan, vînarea criminalilor teroriști în frunte cu Bin Laden sînt pe larg relatate în carte. La Ground Zero, de exemplu, un pompier acoperit de cenușă și praf îi spune direct omului-președinte, la două zile de la atentat: „George, găsește-i pe acești nenorociți care ne-au făcut asta și omoară-i!“. Doar și pentru un astfel de moment merită să fii președinte al SUA. O carte plină și de informații interesante (de analizat rolul – decisiv – jucat de consilierii președintelui, de la Karl Rove la Ari Fleisher).

Recenzie semnată de Cristina Manole și apărută în Observatorul cultural

    

%d blogeri au apreciat: