Psihologul american Lawrence J. Cohen, autorul excelentei cărți Rețete de jocuri (în engl: Playful Parenting) a participat săptămâna trecută la o întâlnire cu cititorii bucureșteni, eveniment organizat la Librăria Cărturești-Verona, împreună cu Parentime (organizație unde, în week-end, psihologul a susținut o serie de workshopuri).

Dacă n-ați avut cum să ajungeți la aceste evenimente, vă propun mai jos un fragment dintr-un interviu realizat de HotNews, precum și o filmare de la lansarea cărții Rețete de jocuri, preluată de pe Psihoterapie.net (aici găsiți și partea de Q&A a lansării, iar aici, cuvintele introductive din partea editurii și a Parentime).

  

Ce inseamna Playful Parenting? Exista reguli?

Prima regula este sa te distrezi. Scopul principal este sa interactionezi cu copilul si sa creezi o legatura apropiata, pentru ca totul decurge dintr-o legatura puternica intre parinte si copil. Copiii care se simt in siguranta si se simt iubiti sunt mai fericiti, au rezultate scolare mai bune si leaga prietenii mai usor. De aceea, principalele lucruri pe care cladim sunt apropierea si interactiunea cu copilul. Cele mai bune doua modalitati de a dezolta legatura dintre parinte si copil sunt iubirea si afectiunea, precum si intampinarea nevoilor lui prin joc. Ceea ce este foarte greu pentru noi ca adulti, pentru ca am uitat sa ne jucam, suntem prea seriosi. Una din primele reguli este sa nu te ingrijorezi daca nu mai arati demn sau serios, poti sa te prefaci ca te impiedici si cazi, te prostesti, vorbesti cu voci diferite. Poti alerga dupa copil, cazi in ultimul moment si nu il mai prinzi si el rade.

Dar a fi parinte nu inseamna tot timpul numai ras. O parte din Playful Parenting este tocmai faptul ca nu toate momentele inseamna joaca. Uneori copilul este trist si trebuie sa il linistesti in bratele tale si pe masura ce creste trebuie sa il asculti si sa fii atent la nevoile lui.

Copilul plange pe strada sau in magazin pentru ca vrea ceva chiar acum, o jucarie, o bomboana. Ce putem face in aceasta situatie? Exista vreun truc magic?

Primul lucru pe care ar trebui sa-l facem este sa ne amintim cum a fost pentru noi cand eram copii. Copiii nu au banii lor, nu au control asupra a ceea ce se intampla, trebuie sa astepte ca noi sa spunem da sau nu. Si este greu. Imagineaza-ti ca mergi pe strada si trebuie sa ceri permisiunea cuiva sa cumperi ce iti doresti. Ar fi frustrant. De aceea trebuie sa intelegem ca este normal ca un copil sa fie frustrat pentru ca nu el are controlul pentru a decide. Acesta ar fi primul lucru, empatia.

Trucul meu magic atunci cand trebuie sa spunem ‘nu’ este sa spun ‘iti doresti sa-l fi avut’.

De multe ori, ca parinti, credem ca trebuie sa spunem fie un nu, hoatarat si gata: ‘Nu este nu si nu mai vreau sa mai aud despre asta’, fie spunem: ‘Sigur, nu fi suparat, nu mai plange, nu plange, iti voi cumpara ce vrei’. Ne este teama de sentimentele copiilor nostri. Daca spunem da, vrem sa spunem da pentru ca este un da sincer, nu pentru ca ne e teama ca ei vor incepe sa planga.

Vrem sa se opreasca din plans si fie spunem: ‘taci din gura si nu mai plange’ sau spunem: ‘te rog, nu plange, te rog, nu plange’. Amandoua situatiile sunt la fel, chiar daca par opuse si inseamna ca plansul este ceva ingrozitor. Plansul nu este ceva atat de ingrozitor. Este o modalitate de a ne exprima sentimentele. Multi adulti spun ca au avut o repriza de plans si apoi se simt mai bine.

  

 

Sursă videoclip: Psihoterapie.net 

   

Trebuie sa ne gandim bine ce decizii luam ca parinti si ce decizii ii lasam pe copii sa ia, pentru ca sunt fiinte umane si trebuie sa-i tratam cu respect si demnitate si trebuie sa ajunga sa ia singuri decizii. Familiile vor trasa linia in diferite locuri in acest caz. Daca este ceva ce chiar nu pot avea, magazinul e inchis sau chiar spui nu, atunci e un moment bun sa spui ‘stiu ca iti doresti sa mergi acolo’, ‘ti-ai dori ca bunica sa nu fie bolnava sa o putem vizita’, ti-ai dori sa stai acasa cu mine’. Ne este teama sa punem aceste lucruri pentru ca acestea l-ar face pe copil sa planga si mai mult si, uneori, chiar asa se intampla. Dar acum plang pentru ca se simt intelesi si este diferit fata de momentul in care copilul plange si se simte singur si neinteles si crede ca tie nu iti pasa de el. Si cred ca acest lucru este cel mai important. Nu au o nevoie primara profunda de bomboana, dar au o nevoie profunda sa fie auziti, sa fie intelesi. Si nu e un lucru rau ca vor bomboana.

Exista parinti care se simt vinovati din cauza ca nu au timp sa se joace cu copiii lor. Unii parinti cand ajung acasa dupa serviciu le cumpara copiilor cate un mic cadou pentru a compensa faptul ca nu petrec suficient timp cu ei. Ce le-ati spune acestor parinti?

Adevaratul cadou de care au nevoie copiii nostri suntem noi. Nu au nevoie de mai mult junk. Au nevoie de timpul nostru si de atentia noastra. Nu stiu daca aveti in Romania expresia ‘quality time’ este un lucru important in Statele Unite. Eu reformulez si spun ca copiii au nevoie de o atentie speciala de calitate din partea noastra. Ce inseamna acest lucru? Nu au nevoie de atentia noastra 24 de ore pe zi. Este un lucru bun pentru ca nici nu o pot avea. Nu au nevoie de inca un cadou, de un bilet la un spectacol. Au nevoie sa ne inchidem telefonul si calculatorul si sa fim cu adevarat atenti la ei si sa fim entuziasmati.

Fragment dintr-un interviu acordat pt. HotNews.