Un bărbat dintr-o familie bună, instruit, dar orgolios, ambiţios și laș, a eșuat în profesie. Prea slab pentru a întoarce spontan soarta sau a o suporta, el s-a îndreptat spre alcool.

Mai multe deliruri cu halucinaţii l-au dus în spital și l-au scutit de împlinirea misiunii sale în viaţă. Recurgerea la alcoolism este frecventă și de înţeles — tot așa cum lenea, crima, nevroza, psihoza și suicidul sunt dezertarea ambiţioșilor inveteraţi dinaintea unei înfrângeri așteptate și ca revoltă împotriva cerinţelor comunităţii.

Când a părăsit spitalul, scăpase definitiv de alcoolism și devenise abstinent. Dar antecedentele sale deveniseră cunoscute, familia s-a îndepărtat de el, iar lui nu i-a mai rămas nimic altceva în afară de a-și câștiga existenţa prin munci prost plătite, ca săpător. La scurt timp după aceea s-au instalat halucinaţiile, împiedicându-l să lucreze. Vedea aproape tot timpul un bărbat, pe care nu-l cunoștea și care îi strica cheful de lucru, rânjindu-i batjocoritor. Nu credea în realitatea acelei figuri.

De altfel, cunoștea, din perioada sa de alcoolism, importanţa și esenţa halucinaţiilor. Într-o zi, pentru a scăpa de îndoieli, el a aruncat cu un topor înspre figura aceea. Aceasta s-a ferit abil, dar pacientul s-a ales cu o porţie zdravănă de bătaie. Această reacţie bizară ne induce, firește, ideea, că pacientul nostru era capabil ca, în unele ocazii, să ia un om real drept halucinaţie, la fel cum se sugerează în „Dublul“ lui Dostoievski. Acest caz ne mai învaţă ceva. Nu este întotdeauna suficient să convingi pe cineva la abstinenţă. Trebuie să faci din el alt om. Altminteri, el va fi victima altui tip de evadare, așa cum, în acest caz, am întâlnit halucinaţia și urmările ei supărătoare. (…)

Acest caz poate fi înţeles în măsura în care halucinaţia, la fel alcoolismul de dinainte, trebuia să asigure consolare și pretext pentru dispariţia speranţelor ambiţioase, egoiste. Abia atunci când el ar putea fi scos din izolarea sa și redat comunităţii, acest caz ar putea fi salvat.

Totodată, vedem cum alcoolismul, cu capacitatea sa de a produce halucinaţii, a oferit materialul și înclinaţia pentru evoluţia spre halucinaţii. Fără stadiul preliminar de alcoolism, ar fi trebuit să se instaleze o altă preocupare, o altă nevroză.

Fragment din Alfred Adler:

Practica şi teoria psihologiei individuale.

Pentru medici, psihologi şi profesori

Reclame