Da, chiar aşa este! Adesea, după nuntă, hrănirea şi consolidarea relaţiei se poate transforma într-o caznă, după cum sugerează titlul, pe care l-am preluat şi eu, al recenziei-semnal din „Jurnalul Naţional” la volumul Arta menţinerii căsniciei semnat de cuplul de psihiatri americani Sylvia R. Karasu, T. Byram Karasu.

Cartea porneşte, cum era de aşteptat, de la cauzele pentru care pasiunea e în pericol să pălească în decursul căsătoriei, de la hormonii care ne scot din minţi şi de la momentele care pot pune în pericol soliditatea mariajului. „Sarea şi piperul” cărţii rezidă în ilustrarea felului în care

sarcinile, naşterile şi creşterea copiilor mici şi a adolescenţilor împing de atâtea ori o căsnicie spre dezastru şi cum stresurile care apar la mijlocul vieţii, de pildă din cauza aventurilor amoroase şi a bolilor, contribuie la dezbinarea soţilor, scrie „Jurnalul Naţional”.

  

     

   

Un semnal editorial apare şi pe site-ul t-a-t-a.ro (Alianţa Antidiscriminare a Tuturor Tăticilor). Prezentarea cărţii începe amintind de o grăitoare vorbă zen: „După extaz, spălatul rufelor”. După care citează o frază concludentă, prin care cei doi psihiatri americani îi aduc cu picioarele pe pământ pe toţi cei care mai sunt tentaţi să idealizeze mariajul:

Este bine să ne împăcăm cu noi înşine, cu cei dragi şi cu însăşi natura căsătoriei. Nu trebuie întotdeauna să ne dorim să fim altcineva sau să fim împreună cu altcineva. Astfel de lamentări frustrante nu fac decât să ne lase nemulţumiţi cronic. Nu există căsătorie perfectă, aşa cum nu există nici persoana perfectă.

 Mai multe despre autorii cărţii şi despre cuprinsul acesteia aflaţi de aici.