Archive for iulie 6, 2011



Pentru cineva ca mine, care nu a terminat o facultate de profil,  si care se apuca acum sa-si dea cu parerea despre acest gen carti, fie si din colectia “Psihologia pentru toti”, un volum ca “50 de mari mituri ale psihologiei populare”, care-si propune inlaturarea conceptelor gresite despre comportamentul uman, este o lectura obligatorie. Cei patru autori care au lucrat la acest tom isi propun sa fie niste mythbusters in domeniul psihologiei. Ei pun in circulatie temenul de psihomitologie, definit ca un vast corp de dezinformari, alcatuit din conceptii gresite, legende urbane, adevaruri injumatatite, erori indiscutabile. Exista o adevarata industrie a psihologiei populare, in care psihologii de televizor, alesi pentru carisma si nu pentru calitatile lor profesionale, sint virfurile aisbergului. Au aparut consilierii on-line in spatele carora se poate ascunde oricine (25 lei/sedinta).

Deschizind cartea, am constatat ca nu se ocupa in mod necesar cu ceea ce ma asteptam, adica cu procese si stari psihice, ci mai mult cu modul in care functioneaza mintea umana. Astfel, se demitizeaza conceptii cum ar fi: ne folosim numai 10% din creier, testele de inteligenta sint nereprezentative pentru un anumit tip de oameni, luna plina favorizeaza internarile la psihiatrie si infractiunile, memoria functioneaza ca un reportofon, hipnoza readuce la suprafata amintiri etc. Aud foarte des replica: “Iti spun eu cum sta treaba”. Cu totii ne pricepem la fotbal, politica si, desigur, la oameni.Cei mai multi dintre noi cred ca asa-numitul bun-simt e suficient pentru a-i judeca corect pe cei din jur. Ne “ajuta” in acest sens ceea ce psihologii numesc realism naiv, credinta gresita ca vedem realitatatea asa cum este. Ceea ce ne demostreaza autorii e ca bunul-simt e departe de a fi un indicator al realitatii. Fiecare demitizare e insotita de exemple de reprezentari ale ei in cultura, in special din cinematografie. Inevitabil, filmele hollywood-iene sint cele care perpetueaza cele mai multe dintre psihomituri, cum ar fi ca schizofrenia inseamna un fel de dubla personalitate, ca bolnavii mintali sint mai toti violenti sau ca barbatii si femeile comunica in modalitati diferite…

Citeste intreg articolul scris de Jean Lorin Sterian pe site-ul Veioza Arte


Bineînţeles, copiilor le plăcu foarte mult de Rasputin. Gabriel îl mângâie şi Livia îi dădu o farfurie cu lapte. Nu vroiau să se despartă de motan niciun minut, dar în seara de după vizita Mirjei Rambe, familia a fost invitată, fără pisoi, să îi viziteze pe vecinii de la ferma din sud. Copiii mai mari nu erau acasă, dar Andreas, cel de şapte ani, li se alătură la cină, după care el şi copiii Westin se duseră în bucătărie după nişte îngheţată.

    

   Joakim rămase în sufragerie, bând cafea cu Roger şi Maria Carlsson. Subiectul conversaţiei era destul de inevitabil: îngrijirea şi renovarea caselor de lângă mare, care erau expuse tuturor tipurilor de vreme. Dar Joakim mai avea o întrebare, pe care în cele din urmă o puse:

― Mă întrebam dacă aţi auzit vreo poveste despre casa noastră? Despre Eel Point?

― Poveşti? spuse Roger Carlsson.

― Da, poveşti cu fantome şi altele, spuse Joakim. Katrine spunea că vorbise cu voi vara trecută despre… despre faptul că ar fi bântuită.

Era prima oară când pomenea numele ei în seara aceea — avea grijă să nu vorbească prea mult despre răposata lui soţie. Nu vroia să pară obsedat, la urma urmei. Nu era obsedat.

― Mie nu mi‑a spus nimic de fantome, spuse Roger.

― Mie mi‑a spus despre asta când a venit la cafea, spuse Maria. Se întreba doar dacă Eel Point are o reputaţie proastă.

     

   Maria privi spre soţul ei.

― Vreau să spun, când noi eram mici, adulţii obişnuiau să vorbească despre o cameră secretă de la Eel Point care era bântuită… îţi aminteşti, Roger?

Soţul ei scutură doar din cap — în mod evident, fantomele nu îl interesau prea mult — dar Joakim se aplecă în faţă.

― Unde era camera asta? Ştiţi?

― Habar n‑am, spuse Roger, sorbind din cafea.

― Nu, nici eu nu ştiu, spuse Maria. Dar bunicul meu spunea uneori ceva despre faptul că fantomele bântuiau camera asta de fiecare Crăciun. Morţii reveneau la conac şi se strângeau într‑o cameră anume. Apoi luau…

― Ăstea sunt nişte absurdităţi ridicole, spuse Roger, luând cafetiera şi oferindu‑i lui Joakim. Mai vrei cafea?

  

Fragment din romanul Camera întunecată

de Johan Theorin – ”ultima senzație în Suedia” (The Times)

  

%d blogeri au apreciat: