Există câteva semne sau semnale care denotă că rebelul tău interior a preluat controlul. Iată‑le pe cele mai uzuale:

Constaţi că te înfurii din cauza unui lucru care ulterior ţi se pare un fleac. Una din cele mai des întâlnite împrejurări în care izbucneşte această mânie iraţională este atunci când te afli la volan, în trafic, sau când aştepţi la coadă. În asemenea situaţii, timpul trece foarte încet. Un minut de aşteptare, ca să se facă semaforul verde, pare o eternitate. Poate fi o adevărată tortură, felul în care o bătrânică din faţa ta, la coadă, caută câteva monede prin fundul genţii. Majoritatea oamenilor care se grăbesc se vor simţi cel puţin un pic frustraţi sau nerăbdători, dar nu trebuie neapărat să se lase scoşi din sărite de acest lucru.

Eşti cinic sau sarcastic. Oamenii care sunt cinici se opresc de obicei la partea negativă a lucrurilor. Ei nu se aşteaptă ca lucrurile să iasă bine. Cei care folosesc sarcasmul spun lucruri aparent nevinovate, dar care sunt menite să‑i rănească pe alţii. Dacă acest stil îţi descrie comportarea uzuală, înseamnă că rebelul tău interior e veşnic bosumflat. Oamenii poate încearcă să te înveselească, dar tu nu‑i laşi. Dintr‑un motiv sau altul, rebelul tău interior vrea să rămână supărat.

Ţii supărare şi porţi pică. Dacă, după ce ai fost ofensat, ignorat sau rănit în amorul propriu de cineva, rămâi furios multă vreme, e din cauză că rebelul tău interior tot reia situaţia care te‑a supărat, punând‑o iar şi iar să ţi se deruleze în cap. Cu cât o repetă de mai multe ori, cu atât mai îndreptăţit te simţi să rămâi furios. Oamenii care ţin supărare afirmă uneori că „pot să iert, dar nu şi să uit”. Când eu îi întreb ce vor să spună prin asta, explicaţia pe care ei mi‑o dau revelează faptul că, de fapt, n‑au iertat absolut deloc. A ierta înseamnă să laşi realmente ranchiuna să moară. Câtă vreme ţi‑o tot reaminteşti, pica ta rămâne activă, ţinută în viaţă de rebelul tău interior.

  

   

 

Sfârşeşti prin a‑ţi părea rău pentru ce ai spus sau ai făcut. Acest lucru se întâmplă cel mai frecvent cu comportamentele şi obiceiurile pe care ai tot încercat să le controlezi. Dacă, de exemplu, te străduieşti să‑ţi ţii sub control temperamentul vulcanic, te vei simţi foarte prost după o răbufnire. Dacă încerci să pierzi din greutate sau să te laşi de fumat ori de băut, dar capitulezi în faţa poftelor tale, rebelul tău interior este cel care te‑a adus aici.

Nu ai niciun prieten. Nimeni nu pare să te simpatizeze. Închipuie‑ţi un copil plângăreţ care se vaită că el nu are prieteni. Dacă ar fi să‑l poţi observa pe acest copil cum se poartă într‑un loc de joacă, ai vedea că nu se duce la alţi copii. El stă pe loc sau umblă de colo‑colo, de unul singur. Adulţii care se plâng că nu au prieteni se poartă cam la fel. Ei nu se apropie de nimeni, dar pe urmă se întreabă de ce nimeni nu pare interesat de ei.

Trebuie să‑ţi justifici comportamentul faţă de tine însuţi sau faţă de altcineva. Dacă te sâcâie cineva sau te acuză de ceva, s‑ar putea ca tu să fi greşit sau nu. Dar dacă mai multe persoane îţi critică purtarea în legătură cu unul şi acelaşi lucru, atunci sunt mari şanse ca tu să fi greşit într‑adevăr. Dacă trebuie să‑ţi justifici faptele în faţa multor oameni, atunci rebelul tău interior face din tine un om lângă care e greu să trăieşti.

Află care sunt leacurile pentru toate aceste simptome din cartea

Cum să-ți îmblânzești rebelul interior. Ghid pentru transformarea comportamentului de autosabotare

de Pauline Wallin