Deşi există şi socri care te „ung” la inimă, numeroase persoane căsătorite se plâng de neînţelegere cu aceştia. Şi ceea ce scapă multora din vedere este că „atunci când ai probleme cu socrii, ai probleme în căsătorie”. Socrii „toxici” sunt cei al căror comportament ne afectează sănătatea psihică, emoţională, respectul de sine şi relaţia cu partenerul.

       

 

  

În funcţie de dominanta negativă, literatura de specialitate distinge:

  • „criticul”, cel care vânează greşeli reale sau imaginare,
  • „autoritarul”, care nu se poate stăpâni să nu ne controleze viaţa,
  • „acaparatorul”, care are pretenţii permanente asupra timpului nostru,
  • „stăpânii haosului”, adică socrii vicioşi care ne atrag în rezolvarea unor probleme şi achitarea de datorii care nu se mai termină.

Avem o serie de credinţe cu privire la socri, ce sunt simple mituri. Aşa se face că, deşi observăm că relaţia cu viitorii socri poate „scârţâie” încă de la început, sperăm că, după nuntă, după ce vor ajunge să ne cunoască şi să avem un copil, relaţia se va îmbunătăţi. Totuşi, chiar după nuntă, „majoritatea oamenilor află că socrii otrăvitori sunt consecvenţi”, că ei „ştiu”, în continuare, ce este mai bine pentru tine şi pentru copilul tău (Susan Forward & Donna Frazier, „Socrii toxici. Strategii pentru protejarea căsătoriei„, Editura Trei, Bucureşti, 2010).

   

   

  

Ne iluzionăm că vom câştiga simpatia acestora dacă facem compromisuri şi executăm ceea ce ei deliberează. Însă, văzând că vrem să le facem pe plac, unii socri măresc miza până într-acolo unde vor face o solicitare imposibilă. De exemplu, să doarmă şi ei în patul conjugal, cu partenerul tău, pentru a se asigura că nu faceţi copii, pentru simplul motiv că ei nu consideră că este momentul oportun. Iar dacă te conformezi docil tuturor solicitărilor, îţi vei pierde şi respectul de sine, îţi periclitezi poate mântuirea şi nici socrii nu vor ajunge să cunoască omul din spatele măştii.

           

Triunghiul cu socrii

Problemele cu socrii sunt urmarea faptului că partenerul nu te susţine în trasarea unor limite, ceea ce generează un triunghi familial: socrii, partenerul tău şi tu. Socrii „toxici” profită la maximum de privilegiul de a fi „al treilea” membru din cuplu, pentru a încălca sistematic regula de amabilitate şi respect pe care o impun relaţiile civilizate cu semenii, „cu scopul de a măcina loialitatea partenerului faţă de tine”. Aceştia folosesc

„bogăţia sau dependenţa, pretenţia lor de o viaţă la iubirea partenerului, vârsta sau autoritatea – pentru a-şi controla copilul şi, în cel mai rău caz, pentru a submina relaţia adultă, independentă, dintre tine şi perechea ta”, conform aceloraşi autori.

Socrii critici se folosesc de orice interacţiune cu tine pentru a-şi etala calităţile superioare. Insistă, sâcâie, dau sfaturi, cicălesc. Unii merg până acolo încât să afirme că îşi iubesc copilul mai mult decât poţi tu să îl iubeşti ca soţ, pentru că iubirea de părinte este mai mare decât iubirea dintre soţi. Sacrificiile pe care le fac părinţii nu le va putea face şi soţul, pe principiul că mama sau tata sunt unici, dar soţii pot fi mai mulţi. Nu este nevoie să greşeşti cu ceva pentru a primi o ploaie de reproşuri, este suficient să exişti în calitatea de ginere sau noră, pentru a stârni şi a provoca animozităţi. (…)

Citește mai departe recenzia volumului Socrii toxici în ziarul Lumina.