Archive for iunie 3, 2010


Topul celor mai furate cărți


Românul nu se gândește decât la dietă, este escapist în lecturile sale fantasy și nu vrea decât sfaturi filosofico-ortodoxe. Cam asta reiese dintr-un reportaj haios publicat de ziarul ”Gândul”:

Sub tricoul larg, între piele şi betelia pantalonului, Mihaela Rădulescu şi Gheorghe Mencinicopschi, Dan Puric şi Umberto Eco îşi dispută un loc mai bun. Autorii sunt printre cei mai citiţi din România şi, totodată, cei mai furaţi din librării.


Unii dintre românii iubitori de lectură îşi doresc aşa de mult o carte încât, câteodată, se întâmplă să plece cu ea acasă, fără s-o plătească. Dau vina pe bani, dacă sunt tineri, sau pe uitare, dacă sunt pensionari. De cele mai multe ori însă scapă c-o mustrare, spun librarii, dar se întâmplă, „în funcţie de caz”, să se ajungă şi la poliţie.

Atât de mult preţ pun unii pe sfaturile în materie de nutriţie ale lui Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, încât sunt în stare să le ia gratis, cu vânzătoarea înfuriată pe urmele lor. La numărătoarea furturilor din reţeaua magazinelor Diverta, „Şi noi ce mai mâncăm?”, a lui Mencinicopschi, e sus pe podium, în poziţia de lider, cu 104 exemplare furate în perioada septembrie 2009 – aprilie 2010.

Pe urmele ei, „Lună Nouă”, al doilea roman din saga Amurg, al lui Stephenie Meyer, care are reputaţia că i-a făcut pe adolescenţi să nu mai aibă ochi doar pentru laptop şi i-a convertit la lectură. Şi se pare că şi la furt, pentru că 102 de exemplare au dispărut de la Diverta în amintita perioada. La distanţă de vreo două cărţi, se află „Manualul de stil” al Danei Budeanu, semn că, nici pe timp de criză, cochetăria n-a murit în România.

Din „Întrebări şi teste pentru obţinerea permisului” s-au volatilizat din magazine 82 de bucăţi, din „Medicamente explicate pentru pacient şi familie”, 73, iar din „Engleza fără profesor”, 70. Nici DEX-ul n-a scăpat nefurat, hoţii având ac de coperţile lui cât e el de mare: 65 de exemplare lipsesc în mod misterios.

Topul 10 al cărţilor furate din Diverta e completat de „Cine suntem?„, a lui Dan Puric, 65 de volume dispărute, de „Fetele bune ajung în Rai, fetele rele unde vor”, a lui Ute Ehrhardt, şi încheiat cu graţie de diva Mihaela Rădulescu, de la care fanii s-au zbătut să fure „Nişte răspunsuri”. Vreo 53.

Citește continuarea în ziarul Gândul.


Barbatul traditional doreste ca femeia sa fie virgina pentru a o putea initia, a o face sa descopere placeri si a o invata el insusi rudimente de erotism. Aceasta dorinta de a fi primul se explica printr-o frica: daca este deja „formata″, s-ar putea sa fie „deformata″, adica prea ″fierbinte″, exigenta, iar el risca sa fie supus comparatiilor. Daca o vrea virgina, nu o vrea si inocenta, prostuta, ci mai degraba o buna eleva pentru a putea participa.

 

Teama de epuizare

Totusi eleva buna nu va trebui sa-si intreaca maestrul: sa nu fie prea activa, sa nu aiba initiative, nici sa ia decizii, sa nu prea avida, prea dornica. Barbatul stie prea bine ca are limite in privinta numarului de orgasme si a capacitatii de a avea erectie, in timp ce femeia este sexual nelimitata. Aici transpare spectrul femeii nesatule. Lucrul de care ii este teama barbatului este sa nu fie epuizat, ca nu va putea sa-si satisfaca partenera sau ca va deveni sclavul ei sexual. Mai mult ca orice, ii este teama ca va fi inselat sau abandonat daca femeia este prea avida iar el nesatisfacator.

  

Putina pudoare 

Barbatul modern vrea o femeie emancipata care sa aiba experienta si tot atata dorinta cat el, sa juiseze ca si el, sa reactioneze, sa-si exteriorizeze placerea, sa fie activa, intreprinzatoare, indrazneata, sa dea tot atat cat primeste, sa fie inventiva, sa inoveze, sa varieze, sa ceara lucruri pe care si le doreste, sa se straduiasca sa inteleaga ceea ce vrea barbatul, sa-i pese de placerea lui, sa nu aiba false pudori, ramanand totusi pudica.

Barbatul s-a saturat sa fie singurul activ, sa faca el totul, sa aiba initiative, sa conduca toate jocurile erotice. Este anxiogen, este epuizant. I-ar placea si lui sa se poata abandona. Vrea sa puna capat acestei conceptii occidentale, dupa care femeia trebuie sa fie pasiva si sa nu faca nimic, in timp ce barbatul este singur responsabil cu placerea, totul bazandu-se de fapt pe capacitatea lui erectila. Bineinteles, nu femeia este responsabila de inertia sa, barbatii timpurilor trecute i-au impus inertia, ei i-au impus imobilitatea si i-au interzis voluptatea. „O femeie cinstita nu are placeri!″ Miscarea, strigatul, este apanajul tarfelor.

 

Accidente erectile

Multe femei inca nu indraznesc sa faca niciun gest spre barbat, de frica de a nu fi luate drept stricate, multe nu indraznesc sa ceara ce le-ar placea, de teama sa nu-l supare pe barbat, multe se abtin sa nu tipe, pentru a nu-l speria pe barbat. Este adevarat ca o femeie cu initiativa ii mai poate infricosa pe unii barbati, frica provenind din nesiguranta ca el nu este la inaltime, frica nascuta din eventualitatea ca ea ar putea sa aleaga pe altul. Aceasta frica poate provoca inhibitii si unele accidente de erectie.

Dar cel mai adesea barbatul modern isi depaseste temerile si vrea ca femeia sa fie activa […]

Citeste continuarea in editia online a revistei Psychologies.

%d blogeri au apreciat: