Cărţile în vremuri holerice

Aflu că s-au luat decizii naşpa importante de către mai marii şi mai tarii ce ne conduc pe noi, mai micii şi mai slabii ţării ăsteia. Pe scurt, salariile bugetarilor scad cu 25%, iar pensiile cu 15%.

Chestia cu împrumuturile şi toată povestea cu criza aş rezuma-o cam aşa:

Întrebarea e alta: cine mai cumpără cărţi pe foamea asta?

Sigur, o carte e un dar minunat!  Dar ce să facă o bunicuţă care din 1000 lei (în cazurile “de bun-simţ”) pe lună, câştigaţi cu preţul a câte 8 ore/zi timp de treizeci şi ceva de ani,  se trezeşte acum cu 15% din sumă suflaţi? Păi, nu cred că va da fuga la librărie să cumpere poveşti nepoţilor, în viitorul apropiat.

M-am gândit la cărţi pentru că mi-e greu să-mi imaginez viaţa fără ele. Fac parte din generaţia care nu a avut parte de prea multe opţiuni. Cred că ăsta e unul dintre motivele pentru care pot trăi fără TV. Şi chiar când puneam punct propoziţiei precedente, m-am gândit cum ar arăta o Românie în care nimeni nu se uită la TV timp de o săptămână? Cum ar fi să îi lăsăm pe toţi baltă, cu deciziile lor luate peste capetele noastre, cum ar fi să îi lăsăm închişi în cutiile astea manipulatoare? Să nu mai ştim nimic de crize, buget, şomaj, datorii?

Cum ar fi să ne luăm o săptămână concediu de citit? Să facem un maraton al lecturii?

Foto via The Bean and The Bear

… Cine vrea să se înscrie în acest maraton al lecturii, să îmi lase un rând. Eu ştiu deja cu ce voi începe: Micul prinţ. O carte pe care o recomand cu drag tuturor – chiar şi celor care au citit-o. Cred că în astfel de vremuri, avem nevoie, mai mult ca oricând, de poveşti…

Ritmurile plăcerii: ce fel de muzică asculți când faci dragoste

E duminică, așa că mă gândeam să vă răsfăț cu ceva mai soft, de descrețit frunțile.

Care e muzica ideală pe care faceți sex? ne întreabă Sab Schönmayr în Relaxare și erotism. Călătorie pe tărâmul senzualității. După care ne propune un mix de piese destul de previzibile: Serge Gainsbourg (o știți: Je t’aime moi non plus), Marvin Gaye cu melodia terapeutică Sexual Healing, bucăți din Flautul fermecat al lui Mozart, dar și puțin romantism cu Robbie Williams (She’s the One).

Să trecem însă la un program de muzică mai concret, gândit de autoare pentru trei zile (mai bine zis, trei nopți):

1. ”În prima seară consumați actul erotic fără nici un fond sonor. Unele persoane chiar preferă s-o facă în liniște, afirmând că muzica le irită și le scoate din ritm”. Cum vine asta? Pare mai curând o glumință în genul opusului lui Cage, cel de 4 minute și 33 de secunde.

2. ”A doua seară puteți încerca o muzică house, chiar dacă nu corespunde gusturilor dumneavoastră muzicale. Muzica house are avantajul că pune într-adevăr sângele în mișcare și înviorează. Același efect îl puteți obține desigur și cu rock sau cu muzică dance. Pentru că ritmul vă întră la un moment dat în sânge”. Mda, mai bine let’s rock!

3. ”În a treia seară puneți o muzică clasică, poate Anotimpurile lui Vivaldi. Se pare că acesta este genul de muzică la care răspund pozitiv majoritatea femeilor”. Aha! E bine de știut!

După cele trei seri, continuă Schönmayr, puteți discuta ce fel de senzații v-a trezit fiecare gen de muzică. A fost cumva sexul pe rock ceva mai dur, mai puternic? A fost cam fad când a fost liniște totală? Iar pe Anotimpuri cum a fost?

”Poate că în felul acesta vi se va deschide apetitul și veți avea chef și de alte experiemente pe Carla Bruni, Madonna, Jim Morrison sau Sascha. Sau, de ce nu, pe Sex Pistols. Dar pe jazz? Oare chiar face actul sexual mai subtil? Când Oswald Kolle turna prin anii 60 primele sale filme de educație sexuală, postul de televiziune i-a pus în vedere să nu lase muzică prea dinamică pe fundal”, răspunde indirect autoarea cărții Relaxare și erotism. Călătorie pe tărâmul senzualității.

Reiau la final întreabarea scriitoarei:

Ce muzică preferați în dormitor?