Archive for martie 15, 2010



Printesa gheturilor

romane politiste

Ca­sa era pus­tie şi goa­lă. Ră­coa­rea pă­trun­dea în toa­te un­ghe­re­le. O poj­ghi­ţă de ghea­ţă se for­ma­se în cadă. Pie­lea fe­meii în­ce­pu­se să ca­pe­te o nuan­ţă uşor vi­ne­ţie.

I se pă­rea ca o prin­ţe­să, aşa cum era în­tin­să aco­lo. O prin­ţe­să de ghea­ţă.

Po­dea­ua pe care stă­tea era rece ca ghea­ţa, dar fri­gul nu îl de­ran­ja. În­tin­se mâna şi o atin­se.

Sân­ge­le de pe în­che­ie­tu­ri­le ei se în­che­ga­se de mult.

Dra­gos­tea pen­tru ea nu fu­se­se nici­o­da­tă mai pu­ter­ni­că. Îi mân­gâ­ia bra­ţul ca şi cum ar fi mân­gâ­iat su­fle­tul care pă­ră­si­se cor­pul.

Nu se uită îna­poi când ple­că. Nu era adio, ci pe cu­rând.

[…] Era obo­si­tă. Moar­tă de obo­sea­lă. Eri­ca Falck în­chi­se cal­cu­la­to­rul şi mer­se în bu­că­tă­rie să-şi mai pună ca­fea. Se sim­ţea pre­sa­tă din toa­te păr­ţi­le. Edi­tu­ra voia o pri­mă ver­siu­ne a căr­ţii în au­gust, iar ea abia în­ce­pu­se să scrie. Car­tea de­spre Sel­ma La­ger­löf — a cin­cea din se­ria de bio­gra­fii ale fe­mei­lor scri­i­toa­re su­e­de­ze — ar fi tre­buit să fie cea mai bună, dar îi lip­sea cu de­să­vâr­şi­re che­ful de scris. Pă­rin­ţii ei mu­ri­se­ră de mai bine de o lună, însă du­re­rea era la fel de in­ten­să ca atunci când pri­mi­se ves­tea mor­ţii lor. Să facă or­di­ne prin­tre lu­cru­ri­le din casa pă­rin­teas­că se do­ve­di­se a fi mult mai is­to­vi­tor de­cât cre­zu­se. Totul îi tre­zea amin­tiri. Îi lua mul­te ore să um­ple o cu­tie, fiind­că fie­ca­re lu­cru îi adu­cea în min­te ima­gini din­tr-o via­ţă care une­ori i se pă­rea foar­te aproa­pe, iar al­te­ori foar­te, foar­te în­de­păr­ta­tă. Dar n-a­vea de ales, îm­pa­che­ta­tul avea să du­re­ze cât timp era ne­ce­sar.

Pen­tru mo­ment, apar­ta­men­tul din Stoc­kholm era în­chi­riat, aşa că pu­tea foar­te bine să stea aici în Fjällbac­ka şi să scrie. Casa era si­tua­tă în­tr-un loc pu­ţin mai izo­lat, la Sälvik, şi at­mo­sfe­ra era cal­mă şi pli­nă de li­niş­te. Citește în continuare

Reclame

Lume, lume…


Ne facem blog. Noi, ăştia de la TREI.

Am zis să nu mai stăm doar pe site şi prin rafturile librăriilor, ci să ne dăm întâlnire cu voi pe-aici, prin blogosferă.

Adică să ne facem un colţişor virtual în care să ne cunoaştem mai bine. Să bârfim discutăm – la un ceai sau o ţigară – despre cărţile care vă plac, despre lecturile care vă fac nopţile albe, despre ce se mai întâmplă prin târg, … în fine, despre tot ce ne taie prin cap.

Între timp, ca să piperăm puţin atmosfera, vom face concursuri, teste, vom organiza tombole, întâlniri, poate şi un club de carte dacă ne dă mâna şi sunteţi interesaţi – deşi toată lumea zice că nuuuu, în România nu se fac cluburi de carte, nu se poartă. Încă nu am înţeles motivul şi, în consecinţă, nu prea cred că-i adevărat. Dar ca să scăpăm de gura târgului, eu propun să le zicem şezători de carte, fraţilor. (Ho, că nu nu vorbesc de întâlniri d-alea moarte, în care juma’ de public de public doarme, iar cealaltă jumate se scarpină în nas). O să revin cu un alt post pe tema asta.

Până una alta, am uitat să vă spun cine sunt. Mi se spune Coolio – şi mai mult nu scoateţi de la mine, nu de alta dar n-are rost – veţi descoperi singuri, pe parcurs.

Ei, şi cam atât pentru acum.

Coolio

%d blogeri au apreciat asta: