Editura Trei va invita la evenimentul de lansare a cartii NEVROZA BALCANICA

Editura Trei va invita la evenimentul de lansare a cartii NEVROZA BALCANICA

Vineri 18 mai, ora 18.00, in Libraria Carturesti – Verona   Invitati: Simona Sora Ion Vianu Horia-Roman Patapievici Vasile Dem. Zamfirescu

O buna parte dintre eseurile volumului de fata isi propun sa abordeze o tema pe cat de importanta, pe atat de controversata: nevroza colectiva sau etnica. In calitate de psihanalist ader la pozitia unui Geza Roheim sau Georges Devereux care sustin modelarea culturala a inconstientului. Conform reprezentantilor teoriilor biologice, insa, romanii, ca popor latin, ar fi predispusi la isterie.

Din materialele pe care le-am avut la dispozitie reiese o alta ipoteza: specifica pentru romani este prelucrarea defectuoasa a conflictelor narcisice, generata de deficite narcisice timpurii. Astfel de tulburari ale sentimentului valorii proprii se exprima mai ales prin depresie, lipsa bucuriei de a trai, hipersensibilitate fata de lezarile narcisice, rusine, toate suficient de impovaratoare pentru a merita intreaga atentie teoretica si practica, la fel ca problemele “clasice”, prezente si ele ca la orice european, si carora li se acorda atentia cuvenita in carte.
Atat de importanta mi s-a parut rezolvarea acestor “simptome”, incat in mai multe randuri m-am gandit ca am avea nevoie de un Minister al Stimei de Sine…

“Cum se nasc hotararea si gestul eroice, prin deliberare sau spontan? s-ar putea intreba cititorul de azi. Si multe altele. Ca psihanalist, mi-am pus si alta intrebare: cat de departe poate merge exercitiul de sinceritate al unei persoane care a facut doua transe de psihanaliza personala in Elvetia (una freudiana si alta jungiana insumand patru ani) si care se numara printre primii practicanti ai psihanalizei in Romania comunista? Cu alte cuvinte, reuseste Ion Vianu sa nu lase nimic deoparte, sa nu se crute, asa cum isi propune, datorita faptului ca a deschis usa care separa constientul de inconstient?”

“Andrei Plesu a aranjat lucrurile in asa fel incat ursul-Jung sa poata fi sacrificat. Motivul sacrificiului ar putea fi tatal, alaturi de care visatorul se afla mai tot timpul. Din context reiese ca ar fi vorba despre tatal natural, dar in vis o persoana este utilizata adesea pentru a simboliza alta persoana, pe care cenzura nu o vrea dezvaluita. Pentru fiu, tatal este intotdeauna paznic al legii, dar pentru Andrei Plesu ar putea fi si tatal spiritual – Constantin Noica –  detinatorul si pazitorul programului de acces la cultura mare.
Alegerea dificila, si de aceea inconstienta, din vis ar fi putut fi cea intre doi parinti spirituali: Noica sau Jung?” – Vasile Dem Zamfirescu, Nevroza balcanica

Va asteptam cu drag!

Ascultă dezbaterea despre ”Cartea roșie”: ”Dacă nu ești Jung sau Freud, visezi ca prostul”

This slideshow requires JavaScript.

   

Editura Trei și-a sărbătorit marți, 8 noiembrie, la ICR performanța deosebită pentru România (și chiar pentru Europa) de a publica volumul cel mai dorit și vânat de către editori, psihologi, adepți sau detractori ai lui Carl Gustav Jung – Cartea roșie, relatează ziarul online Ghimpele. (Despre eveniment au mai povestit HotNews, Psihoterapie.net și Daniela Dumitrescu pe blogul personal.)

Evenimentul a fost organizat de Institutul Cultural Roman și Editura Trei și i-a avut ca invitați la acest ”botez” pe piața editorială românească pe Andrei Pleșu, Mihaela Minulescu, Vasile Dem. Zamfirescu și, în rol de moderator, pe președintele consiliului director al ICR, Horia-Roman Patapievici.

***

Iată, mai jos, în variantă audio, povestea unei inedite dezbateri în jurul unei cărți-obiect, care nu e nici album de artă, nici jurnal de amintiri, nici autoanaliză, nici eseu filosofic, nici instrument terapeutic, dar reușește, printr-o manieră greu de înțeles, să strângă împreună toate aceste perspective.

   

Gazda serii, H.R. Patapievici, a prezentat publicului ”stranie carte”, dar și participanții la dezbatere:

Download: 1-hrpatapievici-introdezbatere-cartea-rosie-la-icr-nov-2011-copy2.pdf

          

Psihanalistul și editorul Vasile Dem. Zamfirescu povestește chinurile facerii ”Cărții roșii”:

…În 1961, când Jung moare, în testamentul său nu există instrucțiuni precise despre publicarea acestei cărți. Mai curând, părea să fie o chestiune de familie care nu trebuia să fie neapărat publicată.
 

Download: 2-vd-zamfirescu-istoria-si-editarea-cartii-rosii-dezbatere-cartea-rosie-la-icr-nov-2011-copy.pdf

  

Specialistul în istoria artei și a religiilor Andrei Pleșu se miră de unde provine bogăția suprarealistă a viselor psihanaliștilor:

Dacă nu ești un Jung sau un Freud, visezi ca prostul, visezi cum mergeai pe drum și te strigă unul… Însă, domnule, dar dacă ești Freud sau Jung… e groasă

… Avem de a face în mod clar cu o Cutie a Pandoriei și de aceea avem voie să avem mici momente de panică. Novalis spune undeva: e bine să nu atentăm la pudoarea zeităților visului…

Download: 3-a-plesu-copy.pdf

  

Mihaela Minulescu, președinta Asociației Române de Psihologie Analitică, vorbește despre contextul psihic și biografic în care apare ”Cartea roșie”

Jung avea pacienți, avea copii, avea o soție, o casă, avea un Institut unde se confrunta cu egalii lui, iar aceste lucruri sunt cele care l-au ajutat să existe într-o viață psihică sănătoasă, într-o realitate adevărată. Apoi mergea dincolo, în cealaltă realitate, și aveau loc confruntările cu Philemon, cu ”anima”…

Download: 4-m-minulescu-copy.pdf

  

Finalul dezbaterii – când lucrurile se încing și intervine excelenta traducătoare Viorica Nișcov:

Am avut de multe ori sentimentul că am de a face cu un delir…

Download: 5-dezbatere_final-copy.pdf

   

Sursă: fotografiile și înregistrările audio ne-au fost puse la dispoziție de Institutul Cultural Român.

  

Curaj-viziune-forță

Vă așteptăm în seara aceasta (marți, 8 noiembrie, ora 18.00) la ICR la o dezbatere pornind de la Cartea Rosie de C.G. Jung. Vor participa Andrei Pleșu, Mihaela Minulescu și Vasile Dem. Zamfirescu, moderați de Horia Roman Patapievici.

  

• Principala calitate a lui Jung ca terapeut, ca cercetător, ca antropolog (am spune astăzi) este curajul. El a avut curajul să-şi rişte sănătatea interioară printr-un experimentalism dus la limită, dar a avut curajul să-şi rişte şi prestigiul – Andrei Pleșu, Dilema Veche.

  

• Această carte este o experiență umană profundă prin care cineva a avut curajul să coboare în străfundurile știintei, să ne-o aducă la suprafață, să ne aducă bogăția pe care a descoperit-o acolo și sensurile respective (…) Este importantă pentru că a transformat viziunea psihologică”, Mihaela Minulescu, Național Magazin.

   

• Psihologia analitică ne deschide poarta spre tenebrele inconștientului colectiv, acel inconștient care, după Jung, alimentează psihozele atunci când copleșesc eul. Ca deschizător de noi drumuri de acces la inconștient, Jung își ilustrează forța psihică deosebită de a se lupta cu psihoza. – Vasile Dem. Zamfirescu, Psychologies.

      

V. Dem Zamfirescu: ghid de lectură a ”Cărții roșii”

Editura TREI si Institutul Cultural Roman va invita marti, 8 noiembrie, ora 18.00, la o dezbatere pornind de la Cartea Rosie de C.G. Jung, discutie la care vor participa Andrei Plesu, Mihaela Minulescu si Vasile Dem. Zamfirescu, moderati de Horia Roman Patapievici. (Evenimentul are loc la sediul ICR din Aleea Alexandru nr. 38, iar accesul publicului va fi liber.)

Pentru a intelege mizele acestei carti speciale, va propun un fragment dintr-un interviu recent acordat de editorul si psihanalistul V. Dem Zamfirescu pentru revista Psychologies in marginea ”Carții rosii”, acest ”Sfant Graal al Inconstientului”, cum l-a botezat ”The New York Times Magazine”:

      

  

  

Care sunt mijloacele de sondare a propriului Sine pe care Jung le foloseste in Liber Novus? Arunca aceasta carte o lumina noua asupra psihanalizei jungiene si a psihanalizei clasice in general? „Autoanaliza“ intreprinsa de Jung cu prilejul scrierii acestei carti este ea un model terapeutic?

V.D.Z.: La prima vedere, Jung, prin utilizarea masiva a analizei viselor, se situeaza in continuare in matca psihanalizei freudiene. Insa visele care-l preocupa si, trebuie s-o spunem, il inspaimanta pe Jung, sunt vise care vin din inconstientul colectiv si pe care intemeietorul psihologiei analitice le numeste „vise mari“. In mod evident, noua este analiza produselor spontane ale imaginatiei (viziuni), care va da continut metodei specific jungiene, numita „imaginatie activa“. Dificultatea metodei consta in a controla rezistentele care se opun fluxului produselor imaginatiei alimentate de inconstient, ceea ce Jung reuseste din plin, nu fara dificultate si emotii negative. Apelul la imaginatia activa a devenit o metoda curenta in psihanaliza jungiana.

Ce portret (inedit) al autorului se contureaza prin publicarea acestei lucrari? Vedem acum un „alt“ Jung?

V.D.Z.: Daca, pana la Jung, psihanaliza freudiana ne obisnuise cu sondarea inconstientului personal, a acelui inconstient care se formeaza in ontogeneza, inconstient de care este legata nevroza, psihologia analitica ne deschide poarta spre tenebrele inconstientului colectiv, acel inconstient care, dupa Jung, alimenteaza psihozele atunci cand coplesesc eul. Ca deschizator de noi drumuri de acces la inconstient, Jung isi ilustreaza forta psihica deosebita de a se lupta cu psihoza. „Confruntarea cu inconstientul“, despre care vorbeste Jung in Amintiri, vise, reflectii „este de fapt o confruntare titanica cu forte interioare de necontrolat pentru oamenii obisnuiti.“

Desenele, mitologia personala, mandalele lui Jung par, la prima vedere, niste manifestari dispersate ale personalitatii sale inconstiente. Se poate decela un Eu coerent, nou, superior, dincolo de toate aceste fragmente?

V.D.Z.: Fragmentele pe care Jung le „dezgroapa“ prin autoanaliza de mare profunzime sunt menite integrarii in Eu, intr-un proces care urmareste sa-l extinda si sa-l apropie de Sine (Selbst) — arhetipul totalitatii psihice integrate. Daca Eul pierde contactul cu Sinele, atunci apar sentimente de instrainare, de lipsa de sens, chiar depresii, ceea ce ar caracteriza, dupa Jung, viata omului contemporan. Cand Eul si Sinele au o relatie de comunicare optima, se realizeaza ceea ce Jung numeste „individuatie“, adica dobandirea realitatii si sentimentului unicitatii indivizibile in conexiune cu experienta mai larga a umanitatii. Tendinta autorealizarii in sensul de mai sus este inerenta psihicului uman, iar scopul ultim al analizei este tocmai de a facilita acest proces.
  

Citește întregul interviu în ediția online a revistei Psychologies

  

Joi la BCU: lansăm CARTEA ROȘIE

Editura TREI și Biblioteca Centrală Universitară “Carol I” vă  invită joi, 22 septembrie, ora 18.30, corp Boema BCU,  la evenimentul de lansare a volumului Cartea Roșie de C.G. Jung.  Lansarea are loc în cadrul festivalului cultural Strada de C’Arte organizat de Biblioteca Centrală Universitară “Carol I”.

Moderator: Mireille Radoi – Director General al Bibliotecii Centrale Universitare “Carol  I”
Vor vorbi: Daniel Funeriu – Ministrul Educației, Mihaela Minulescu – Președinta Asociației Române de Psihologie Analitică și Victor Popescu – Redactor Editura Trei

***

Până sâmbătă, 24 septembrie, puteți profita și de reducerile de la standul editurii din cadrul festivalului cultural Strada de C’Arte!

***

Despre CARTEA ROȘIE, la TVR Cultural:

Citește și:

Cum a început CARTEA ROȘIE: mandale și litere gotice   

”Sfântul Graal al Inconștientului”: evenimentul editorial al ultimilor ani

”Vreau să fiu animalul-om și să preiau toate spaimele și poftele lui”

  

”Vreau să fiu animalul-om și să preiau toate spaimele și poftele lui”

Din 1 septembrie, găsiți în librării CARTEA ROȘIE - cheia operei jungiene, un manuscris ținut secret 80 de ani 

***

Cu o incizie dureroasă extirp ceea ce am pretins că știu despre exterioritatea mea.

Mă extirp din împletirile viclene ale sem­nificațiilor pe care le-am dat exteriorității mele. Iar cuțitul meu taie mai adânc și mă separă de semnificațiile pe care mi le-am dat mie însumi. Tai până în măduvă, până când tot ceea ce e plin de semnificație cade de pe mine, până nu mai sunt nimic decât ceea ce ar putea să mi se pară că sunt, până când mai știu că sunt, fără să știu ce sunt. Vreau să fiu singur și despuiat, vreau să stau gol în fața neîndurării. Vreau să fiu trupul meu și insuficiența lui. Vreau să fiu din pământ și să trăiesc legea lui. Vreau să fiu animalul-om din mine și să preiau toate spaimele și poftele lui. Vreau să trec prin jalea și beatitudinea aceluia care, cu un trup sărac și fără apărare stătea pe pământul însorit, singur, o pradă a instinctului său și a fiarelor ce stau la pândă, a aceluia care se speria de năluci și visa la zei depărtați, a aceluia care aparținea proximității și căruia depărtarea îi era ostilă, a aceluia care aprindea foc cu cremenea și căruia puteri incognoscibile îi jefuiau turmele și-i distrugeau semănăturile câmpului, a aceluia care nu știa și nu cunoștea, ci trăia în acord cu maxima proximitate și căruia maxima depărtare îi revenea din milă.

Copil era și nesigur, dar plin de siguranță, slab și totuși înzestrat cu nemaipomenită forță.

(fragment din Cartea roșie)

  

  

Cum a început CARTEA ROȘIE: mandale și litere gotice

În 1913, Jung are 38 de ani şi tocmai s-a rupt de Freud, care l-a investit multă vreme drept moştenitorul său, moştenitorul noii ştiinţe ce tocmai se creează, sub ochii amândurora, şi care urmează să stăpânească lumea: psihanaliza…

  

    

   

Jung a fost “o mare pierdere”, îi va spune Freud unui apropiat, neconsolat încă de defecţiunea prinţului moştenitor din Zürich. În răstimp, Jung îşi caută drumul personal. Dar nu e uşor. Se află într-o perioadă a incertitudinii, a confuziei, a tatonărilor cele mai nesigure. Şi simte o presiune interioară care creşte, creşte… de la an la an, de la lună la lună devine tot mai puternică, mai compulsivă, mai apăsătoare. Începând cu ajunul Crăciunului 1912, are vise stranii, al căror înţeles îi scapă deocamdată, dar care îi indică, cum i se pare, o activare neobişnuită a inconştientului. (….)

  

     

    

Iniţial, îşi notează fantasmele cu acribie în şase volume în piele neagră, pe care le va intitula Cartea
neagră (Schwarzes Buch), pentru a le transcrie ulterior într-un volum in-folio legat în piele roşie, iată şi Cartea roşie (Rotes Buch). Pe care o decorează cu imagini şi în care scrie cu litere gotice elaborate,
ceea o face să semene foarte mult cu un tom medieval. Aici sunt cele mai multe desene ale perioadei, multe fiind reprezentări de mandale (acum desenează pentru prima dată o mandală, ca mijloc – la origine oriental – de meditaţie şi concentrare; le va multiplica ulterior, desenându-le zilnic, ca adevărate radiografii ale Sinelui).

  

Fragmente din articolul lui Dorin-Liviu Bîtfoi, ”Reactorul nuclear al lui Jung”. Citiți întregul articol în Dilemateca de pe septembrie.

  

”Sfântul Graal al Inconștientului”: evenimentul editorial al ultimilor ani

Fără îndoială, Cartea roşie a lui C.G. Jung este evenimentul editorial major al ultimilor ani şi în România. Caligrafiată de Jung însuşi cu litere gotice şi însoţită de desene, mandale, picturi elaborate, Cartea roşie a fost pentru mult timp „cartea secretă“, „Sfîntul Graal al Inconştienului“ sau „reactorul nuclear al tuturor operelor sale“, cum a numit-o istoricul şi îngrijitorul ediţiei prime, profesorul Sonu Shamdasani. Începută în 1914, în plină confruntare a lui Jung cu propriul inconştient, Cartea roşie a fost întreruptă în 1930, reluată în 1953 şi lăsată neterminată în 1961, la moartea psihiatrului elveţian. Păstrată pînă de curînd într-un seif din Zürich, Cartea roşie a început să fie tradusă şi publicată abia după 2000. La începutul lui septembrie, va fi lansată şi traducerea românească ce urmează să apară la Editura Trei (datorată doamnelor Viorica Nişcov şi Simona Reghintovschi), o premieră editorială care sincronizează psihologia autohtonă cu cea europeană şi, cine ştie, poate va deschide, mai ales după publicarea operelor complete ale lui Jung, o nouă epocă în jungianismul românesc.

(Simona Sora, Dilema Veche)

  

     

Vezi aici mai multe fotografii cu CARTEA ROȘIE

    

”Cartea roșie” (C.G. Jung): publicată după ce a fost ținută sub cheie 80 de ani

Editura TREI publică în premieră în România cheia operei lui Jung – CARTEA ROȘIE (The Red Book). Cartea conține ilustrațiile color ale autorului, are un format special (30×40 cm) și se va găsi în librării începând cu data de 1 septembrie 2011.

  

       

Anii în care m-am ocupat de imaginile interioare au constituit perioada cea mai importantă a vieții mele, în decursul căreia s-au decis toate lucrurile esențiale. Atunci a început totul, iar amănuntele care au urmat sunt doar niște completări și lămuriri. Întreaga mea activitate ulterioară a constat în a elabora ceea ce țâșnise în acei ani din inconștient și mai întâi ma inundase, mă copleșise. A fost materia primordială pentru opera unei vieți, rememora ulterior C. G. Jung.

  

Aceste amintiri au fost scrise în 1957, când Jung privea înapoi către deceniile când a lucrat la Cartea roșie, din 1914 până în 1930. Cu toate că se știe de peste 80 de ani de existența ei, Cartea roșie nu a fost niciodată publicată și nici nu a fost pusă la dispoziția publicului jungian larg, discipolilor și succesorilor lui Jung.

Publicarea Cărții roșii deschide o nouă epocă în înțelegerea scrierilor lui Jung. Ne oferă o deschidere unică spre modul în care și-a recuperat sufletul și a constituit o psihologie aparte. Ar putea să fie cea mai influentă scriere, nepublicată până în prezent, din istoria psihologiei.

    

  

       

“Atunci Freud s-a uitat la mine cu spaimă”, îşi amintea Jung

Emma şi Binswanger s-au scuzat şi au plecat după prânz, iar Jung a fost în sfârşit primit în sanctuarul biroului lui Freud, unde discuţia profesională a început cu nerăbdare. Potrivit lui Ernest Jones, Jung avea atât de multe de spus lui Freud, încât “el a vorbit întruna, foarte animat, timp de trei ore întregi”, făcându-l pe Freud, năucit, să propună ca să grupeze subiectele discuţiei în categorii sistematice şi să le abordeze în consecinţă.

  

   

    

Jung voia să ştie ce credea Freud despre fenomenele parapsihologice şi despre premoniţii. La vârsta senectuţii, când scria Amintiri, vise, reflecţii, Jung a încercat în mod repetat să explice ce s-a petrecut între el şi Freud la prima lor întâlnire. Freud nu a oferit niciodată o relatare susţinută, însă în versiunea lui Jung, acesta “a respins cu desăvârşire” ambele tipuri de fenomene, ceea ce l-a făcut pe Jung să-l acuze de “părtinire materialistă” şi să insiste cu încăpăţânare să-şi descrie experienţele personale. Atunci când i-a povestit despre cuţitul care s-a rupt, Freud “a exprimat un pozitivism atât de hotărât”, încât lui Jung i s-a părut dificil “să nu răspundă într-un mod care ar fi putut fi un pic prea înţepător”. Jung a găsit “o asemenea absenţă a conştiinţei filosofice” în comentariile lui Freud, încât “pur şi simplu i-a întors stomacul pe dos”. Freud a continuat să vorbească, iar Jung îşi simţea stomacul ca şi cum ar fi fost “făcut din fier şi devenea incandescent, o criptă încinsă în diafragmă”.

Pe neaşteptate, s-a auzit un asemenea zgomot din biblioteca având uşi de sticlă în faţa căreia stăteau ei, încât amândoi au sărit, temându-se că va cădea peste ei. “Iată, acesta este un aşa-numit fenomen de exteriorizare catalitică”, a insistat Jung. “O, nu, asta este o prostie”, a replicat Freud. Pentru a-şi demonstra afirmaţia, Jung a insistat că va exista un alt zgomot şi imediat s-a auzit “un zgomot indescriptibil de groaznic din vitrină!”

“Atunci Freud s-a uitat la mine cu spaimă”, îşi amintea Jung. “Aceasta i-a creat o neîncredere în mine, deoarece, înţelegeţi, aşa ceva nu este posibil, aşa ceva nu există în viziunea sa despre lume. În consecinţă, pentru el, eu trebuia să fiu total dezechilibrat pe undeva. Mai târziu am avut sentimentul clar că făcusem ceva care l-a supărat.” Ei nu au mai vorbit niciodată despre acest incident şi conversaţia s-a îndreptat spre alte subiecte, alese de Freud. Din acel moment, el a fost cel care a controlat agenda.

   

   

    

La unu noaptea, amândoi s-au uitat la ceas şi au fost uluiţi să descopere cât timp trecuse de când începuseră să vorbească. “S-a întâmplat o lume atunci”, i-a spus Jung distinsului dr. Kurt Eissler, un freudian, mulţi ani mai târziu, în timpul unui interviu. Jung a comparat ziua petrecută cu Freud cu actul naşterii: “La naştere, totul este deja acolo! În realitate nu există timp! Timpul nu este nimic! Ăsta este lucrul de care îţi dai seama în asemenea ocazii. Acelea sunt, există momente care sunt complet atemporale.”

Însă steagul roşu de pericol s-a aflat acolo de la primul schimb de scrisori dintre ei, când Jung şi-a exprimat rezervele faţă de primatul sexualităţii în teoria lui Freud, iar acesta i-a răspuns cu speranţa că Jung va accepta semnificaţia acesteia. La prima lor întâlnire, Jung şi-a exprimat rezervele pe care le avea în continuare, argumentând că Freud substituise sexualitatea cu ceea ce el a numit în mod vag cu termenul de “mistic”. Pe un ton pe care Jung l-a descris ca “foarte înflăcărat”, Freud l-a rugat: “Promite-mi un singur lucru: ai grijă de sexualitate!” Jung a fost uimit de tonul lui Freud, care părea acelaşi cu cel în care i-ar fi spus: “«Promite-mi un singur lucru, dragul meu fiu: du-te la slujbă în fiecare zi!» sau «Ai grijă ca împărtăşania să fie mereu oficiată.»” Mai târziu, Jung a aderat la părerea lui Freud faţă de “materialismul ştiinţific”, despre care el zicea “că s-a redus întotdeauna la jocul pisicilor şi câinilor”, traducerea în engleză, făcută de editorii lui Jung, a expresiei idiomatice germane pentru compararea merelor cu perelor.

Cu toate acestea, “totul!” în legătură cu acea zi a fost o experienţă atât de incredibilă şi de stimulativă, încât Jung a crezut că a găsit în sfârşit ceea ce căuta de şase ani de când se afla la Burghölzli, când studia Allgemeine Zeitschrift für Psychiatrie pentru a învăţa cum să-şi desfăşoare cel mai bine activitatea. Acum îl avea pe Freud, care îi oferea atât de multă colegialitate încât Jung era dispus, într-adevăr nerăbdător, să-şi suspende crezul şi să-l substituie cu un grad modest de îndoială. Freud voia să fie genul de tată pe care Jung îl dorise întotdeauna, aşa că de ce să nu devină “fiul şi moştenitorul“ lui şi să se bucure de deschiderea uşilor profesionale pe care o asemenea relaţie ar fi adus-o?

    

Fragment din Jung. O biografie de Deirdre Bair