Tag Archive: Floarea vârstei



O anecdotă simpatică, istorisită de Jane Fonda, autoarea unei cărți despre seninătate și sănătate la bătrânețe – Floarea vârstei:

  

Regretatul meu prieten şi cântăreţ Michael Jackson a petrecut câteva zile pe platourile unde se filma Pe heleșteul auriu (1981), vizitându-le și urmărindu-i pe Katharine Hepburn și pe tata jucând.

Între două filmări, Hepburn a ţinut morţiş ca Michael să-şi tragă un scaun lângă ea ca să-i povestească una-alta. Una dintre istorisiri a fost despre Laurette Taylor, una dintre cele mai mari actriţe americane de teatru. Katharine o văzuse pe Taylor la începutul carierei când fusese “absolut sclipitoare” în piesa Menajeria de sticlă, de Tennessee Williams. După câţiva ani, când Taylor era deja renumită, Katharine a revăzut-o în acelaşi rol.

Magia dispăruse”, a spus, privindu-l scrutător pe Michael, ca să fie sigură că era atent. ”Era prea mare, îşi pierduse apetitul. Păcat, păcat, păcat”.

Era o lecţie importantă pentru Michael, starul în devenire.

Hepburn nu m-a bătut niciodată la cap cu înţelepciunile ei. Dar când eram împreună peste zi, strecura câte ceva care să-mi dea de gândit şi să mă ambiţioneze. 

Ce vârstă simți că ai?


„Floarea vârstei”, apărută de curând la Editura Lifestyle, nu cuprinde doar tradiţionalele reţete de self-help ca „fericirea în 10 paşi” sau „cum să slăbeşti în 12 zile”, ci e în bună măsură şi o carte autobiografică.

  

  

   

Vorbind despre Actul III al vieţii, împărţindu-şi existenţa ca la teatru, Jane Fonda consideră că în această perioadă vine cu adevărat „întregirea” omului. Actriţa consideră că nu atitudinea de negare a vârstei pe care o ai este cea mai potrivită, ci, dimpotrivă, cea de acceptare senină, înţeleaptă şi activă. „M-a întrebat cineva nu demult: „Ce vârstă simţi că ai?” N-am răspuns imediat. Chiar m-am gândit serios ce aş putea răspunde la o astfel de întrebare ca să nu fie ceva superficial, de genul „mă simt ca la 40 de ani.” Am răspuns „70″ amintindu-mi de o replică a lui Pablo Picasso care spunea că „durează foarte mult timp să devii tânăr.”

Una dintre cele mai uimitoare afirmaţii ale actriţei este aceea că nu s-ar mai întoarce pentru nimic în lume la prima tinereţe:

„Nu sunt singura femeie care nu şi-ar dori să revină la adolescenţă. Este mult prea greu! Prea multă anxietate şi dorinţă de a fi acceptat. Şi, dacă tot a venit vorba, nici la 20 sau 30 de ani nu m-aş întoarce. Perioada aceea a fost mult prea marcată de dorinţa mea de a deveni celebră. Şi ferească Sfântul de o repetare a perioadei ambigue dintre 45 şi 50 de ani. Pentru mine „zilele bune din trecut” sunt de fapt zilele bune din trecutul nu prea îndepărat. Prea mi-am petrecut mult timp din viaţă făcându-mi probleme că nu sunt suficient de bună, de deşteaptă, de slabă sau de talentată. Vă spun cu mâna pe inimă că, din punctul de vedere al stării de bine emoţionale, acum este perioada cea mai bună din viaţa mea. Îngrijorările acelea perpetue că nu sunt „suficient de” au dispărut. Am tras concluzia că după ce ai ajuns „acolo“, „la vârsta aceea înaintată”, teama e mult mai mică decât în perioada în care doar anticipai acea vârstă. Descoperi că eşti tot tu, poate mai mult decât oricând.”

Fragment din cronica apărută în România Liberă

   

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 7,645 other followers

%d bloggers like this: