Pascal Bruckner: Mai există căsătorie din dragoste?

Drama căsătoriei din dragoste este că ea ar vrea să norma­lizeze excepţionalul, să facă din excepţional regula, să transfor­me iubirea, conform vechiului crez evanghelic, într-o valoare a valorilor, într-un etalon de aur al moralităţii.

Dar dacă aşa stau lucrurile, e mai bine să critici cu asprime piaţa, individualismul decât să te atingi de acest idol şi să-l pui sub acuzare. Toată dificultatea vine din faptul că nu poţi să afirmi nimic despre iubire fără să afirmi, în acelaşi timp, şi contrariul. Cuvântul “iubire” este redutabil şi fascinant prin aceea că este un cuvânt-valiză: el desemnează abnegaţia şi totodată egoismul, dorinţa puternică şi totodată sublimarea, capriciul şi totodată constanţa. Reprezintă, în acelaşi timp, pariul de a instala eternitatea în timp, totalitatea forţelor care rezistă la uzură şi la uitare, dar şi arderea instantanee a simţu­rilor şi a sufletelor. Este dorinţa de incandescenţă şi totodată voinţa de permanenţă, şi amândouă sunt la fel de adevărate. Numai o filosofie leneşă poate lăuda în conceptul de iubire bunătatea şi numai bunătatea, bunăvoinţa prin excelenţă, văzând în cuvântul “iubire” soluţia tu­turor relelor noastre. Trebuie să-i păstrăm minunata com­plexitate, altminteri, forţăm nota şi îl închidem într-o definiţie maximalistă şi sterilizată, inaccesibilă majorită­ţii oamenilor.

În privinţa aceasta, a judeca un cuplu doar în funcţie de pasiunea amoroasă înseamnă a-1 condamna la insuficienţă, înseamnă a le spune celor doi amanţi: nu iubiţi cum trebuie, pentru că nu ştiţi nimic despre emoţiile care vă sufocă, nu ştiţi nimic şi trebuie să învăţaţi din nou totul. Înseamnă a-i favoriza pe profesorii care corectează, pe cei însărcinaţi să ne îndrepte sentimentele dezinvolte. Pentru a repara legăturile noastre imperfecte, ei ne imploră să insuflăm încă şi mai multă pasiune vieţilor noastre; pentru a vindeca boala, ei recomandă, deci, ca pacientului să i se injecteze şi mai multă otravă. E ca şi cum ai vrea să stingi un incendiu turnând peste el benzină! Îndemnând la dezacord, aceşti specialişti, antrenori, terapeuţi, care “gestionează crize”, oferă reţete care odinioară aparţineau înţe­lepciunii populare: faceţi concesii, vorbiţi între voi, fiţi atent cu ce­lălalt, surprindeţi-l prin mici gesturi. Predica moralizatoare se ia la întrecere cu locul comun. Iubirea intensă şi fidelă pe care aceştia o propovăduiesc i-ar ruina dacă, din întâmplare, ea s-ar realiza, tot aşa cum dentiştii şi medicii ar dispărea, dacă n-ar mai fi boli şi carii.

Priviţi acest vis actual: totul într-unul, totul sau nimic. Într-o singură fiinţă trebuie să se regăsească totalitatea aspiraţiilor noastre, dar ea poate fi înlăturată dacă nu îşi îndeplineşte această misiune. Nebunia stă în faptul de a voi să armonizezi totul, sufletul şi erotismul, educaţia copiilor şi reuşita socială, efer­vescenţa şi traiul împreună pe termen lung. Cuplurile noastre nu mor din pricina egoismului sau a materialismului, ele sunt distruse de un eroism fatal, de o prea vastă idee despre ele însele. Se rănesc lovindu-se de aceas­tă viziune grandioasă, ca nişte prizonieri care ar încerca să urce un gard de sârmă ghimpată. Fiecare femeie trebuie să fie, în acelaşi timp, mamă, târfă, prietenă şi luptătoare ambiţioasă, fiecare bărbat trebuie să fie, în acelaşi timp, tată, amant, soţ şi un permanent câştigător: vai de cei care nu îndeplinesc aceste condiţii! Motivelor invocate în mod tradiţional pentru a explica nefericirea conjugală — uzura sur­venită odată cu trecerea timpului, oboseala trupurilor — trebuie să le adăugăm o substanţă toxică, cât se poate de contemporană: ambiţiile nemă­surate. Cuplul naufragiază ca o barcă supraîncărcată: el vrea să-şi menţină rangul, să rămână pe culmile pasiunii şi totodată să se ocupe de treburile curente. Fie-vă milă de el! Aceste mitologii ale paroxismului traduc în termenii instinctualului aceleaşi mecanisme de asigurare a randamentului prezente în domeniul economic sau financiar.

Fragment din eseul lui Pascal Bruckner

Căsătoria din dragoste. Oare mai există?

  

  

Bărbații văd mult mai roz relația de cuplu

Săgeata lui Cupidon, carte de publicată la Trei în 2010, este luată în vizor pe blogul de analiză tranzacțională MagicATGroup. Citez câteva din impresiile Irinei Filipache în marginea lucrării lui Robert J. Sternberg, un psiholog foarte apreciat peste Ocean, care ”propune o analiză a fenomenului iubirii dintr-o perspectivă psihologică, dar și culturală”. Și, să nu uit, acum puteți să cumpărați cartea la un preț redus chiar de pe site-ul editurii, pentru că face parte din ”Pachetul psihologului”.

    

Mi-a plăcut mai întâi că recenzia surprinde aspectul schimbător al atitudinilor față de acest ”construct cultural” numit dragoste (nu degeaba cartea are ca subtitlu ”Cursul dragostei în timp”):

Privind din perspectiva istoriei culturale, autorul observă ca dragostea este diferită de-a lungul epocilor. “În perioade dinstincte, culturile au definit dragostea destul de diferit. În unele vremuri, oamenii au crezut că dragostea include o componentă sexuală, pe când în altele au crezut că este o experiență nobilă, asexuală”.

Și ajungem și în vremurile noastre, când iubirea devine o ”descoperire de sine”

În ultimele două secole dragostea reprezintă fundația căsătoriei, ceea ce reprezintă o noutate și un progres față de timpurile în care căsătoriile erau aranjate. În anumite perioade istorice, dragostea și pasiunea au fost disociate. Dragostea a fost și este strâns legată de concepțiile asupra naturii umane. “Astăzi dragostea este vazută ca o metodă de descoperire a sinelui”.

Vă invit să citiți întreaga recenzie pe blogul de AT, dar nu înainte de a afla ce spun studiile de gen despre cât de satisfăcuți sunt ei și ele de relație:

Studiile au arătat diferențe de gen interesante, “care au indicat într-o manieră copleșitoare că barbații percep relațiile ca fiind mai bune decât le percep femeile”.

    

65 de ponturi pentru bărbatul gravid

Soția ta e însărcinată? Arată-i că-ți pasă de toate emoțiile și transformările prin care trece. Iată 65 de idei — într-o ordine aleatoare — care te vor face simpatic în cadrul familiei şi vor face din soţia ta ţinta invidiei celorlalte prietene ale sale — însărcinate sau nu. Sfaturile vin din experiența de ”tată gravid”, dar și din știința parentajului stăpânită de ”Mr. Dad”, alias Armin A. Brott, co-autorul unui deștept manual pentru viitorii tați:

1. Oferă-te să-i faci masaj la picioare şi să o fricţionezi pe spate.
2. Oferă-i cadou un bon pentru a beneficia de masaj profesional.
3. Sugerează-i să facă activităţi pe care nu le va mai putea face când vine copilul. De exemplu, să meargă la filme sau concerte.
4. Oferă-i trandafiri fără niciun prilej oficial.
5. Scrie-i câteva note de dragoste şi ascunde-le în poşetă, astfel încât să le găsească.
6. Aspiră prin casă — chiar şi sub pat — fără să ţi se ceară acest lucru.
7. Îmbrăţişează-ţi soţia; cercetările arată că, cu cât este mai des îmbrăţişată, cu atât mai mult va îmbrăţișa copilul când se naşte.
8. Du-te la magazin şi cumpără-i cea mai feminină, hidratantă spumă de baie pe care o poţi găsi.
9. Dacă trebuie să pleci în călătorie de afaceri, lasă vorbă unei prietene sau unui prieten să o scoată la cină în oraş.
10. Sărut-o. Lung şi pasional. Fă-o din nou.
11. Citeşte-i copilului din burtică.
12. Oferă-te să iei comanda de pizza în drumul de la muncă spre casă — şi surprinde-o cu o îngheţată de iaurt (e mai dietetică). Ia două porţii, dacă plănuieşti să mănânci şi tu una.
13. Oferă-te să faci nişte comisioane (să aduci hainele de la curăţătorie, să mergi la magazin, la farmacie ş.a.m.d.) Şi mai bine ar fi dacă le-ai face înainte de a ţi se cere.
14. Ia-i un cupon pentru manichiură sau pedichiură. Amândoi veţi fi câştigaţi. Vei primi şi multe puncte dacă o însoţeşti şi îţi faci şi tu unghiile.
15. Şterge-i lacrimile când are o criză neaşteptată.
16. Spală rufele înainte de a se strânge un morman. Apoi împachetează-le şi pune-le la locul lor.
17. Spune-i că tu crezi că o să fie o mamă grozavă.
18. Înrămează prima ecografie a copilului.
19. Dacă soseşte acasă după tine, pregăteşte o cină romantică, completată cu un cidru spumos.
20. Ţine-o de mână în timp ce vă plimbaţi.
21. Ascult-o atent când vrea să-ţi povestească ce zi mizerabilă a avut — chiar dacă a ta a fost mai grea.
22. Cedează-i telecomanda TV şi uitaţi-vă la ce vrea ea.
23. Scrie-i o scrisoare de dragoste şi trimite-o prin poştă.
24. Plănuieşte un weekend romantic înainte de naştere (împreună, desigur). Aceasta poate fi ultima ocazie pentru destul de multă vreme.
25. Cumpără o jucărie sau un dispozitiv pentru copil, împachetează-l ca pe un dar, şi las-o pe ea să îl despacheteze.
26. Mulţumeşte-i că a făcut din tine cel mai fericit bărbat din lumea întreagă.
27. Lasă câteva note de dragoste prin casă.
28. Răsfaţ-o făcându-i poftele.
29. Cumpără-i o rochie drăguţă de gravidă. Nici măcar nu te gândi la cuvintele “cort de circ”.
30. Fă o lungă plimbare cu ea.
31. Dansaţi în ritm lent în sufrageria voastră.
32. Vorbeşte cu câteva din prietenele ei să o scoată la o cină în oraş (fără băuturi alcoolice, desigur).
33. Plănuieşte o petrecere de botez.
34. Învaţă cum poţi da primul ajutor copilului.
35. Oferă-te să-i faci fricţionări pe spate — nu-i nimic dacă ai mai răsfăţat-o deja.
36. Dacă fumezi, lasă-te de acest obicei.
37. Cumpără un film de fete, nişte popcorn şi aşezaţi-vă comod ca să vă uitaţi împreună.
38. Spune-i că este frumoasă. Spune-i din nou asta câteva ore mai târziu.
39. Asigură-te că are destulă mâncare — fă o gustare sau două pentru ea înainte de a ieşi împreună într-o seară sau de a face o plimbare pe jos.
40. Organizează o petrecere surpriză în cinstea copilului.
41. Fă o listă cu numele preferate sau cumpără-i o carte interesantă a numelor.
42. Pictează ceva sau scrie o scrisoare copilului tău nenăscut.
43. Aranjează nişte interviuri cu persoane care pot avea grijă de copil.
44. Cumpără-i un dar de ziua mamei sau de ziua îndrăgostiţilor, chiar dacă e noiembrie.
45. Mergi la toate consultaţiile prenatale.
46. Ţine un jurnal (fie scris, fie înregistrat) despre ceea ce gândeşti şi simţi în timpul sarcinii.
47. Fă ceva împreună cu ea, ceva despre care ea ştie că tu de obicei ţi-e antipatic.
48. Programează un tur al spitalului unde se va naşte copilul tău.
49. Înscrieţi-vă amândoi la cursuri de pregătire pentru naştere.
50. Ajut-o să trimită scrisorile pentru anunţarea naşterii.
51. Compuneţi împreună un e-mail sau un SMS, ca să împrăştiaţi vestea când va sosi copilul.
52. Învaţă să prepari câteva reţete uşoare.
53. Zâmbeşte şi dă din cap afirmativ când ea spune: “Tu nici n-ai idee cum e să fii însărcinată.” Ea are dreptate, să ştii.
54. Dacă mai ai copii, du-i în parc şi las-o pe partenera ta să aibă un timp să se relaxeze, sau fă un comision pe care ea l-a amânat.
55. Surprinde-o cu un mic dejun în pat într-o duminică sau în timpul oricărei zile din săptămână, scoală-te cu 5 minute mai devreme şi surprinde-o cu un shake bun.
56. Las-o să aibă ultimul cuvânt. Fă asta din când în când.
57. Ia-ţi o zi liberă de la lucru şi stai cu ea acasă.
58. Cedează locul altor gravide în trenuri sau autobuze.
59. Nu-i spune că arată obosită sau că trebuie să se odihnească.
60. Discută temerile tale cu partenera. Ascultă-le şi pe ale ei şi nu le lua în râs — nu contează cât de nesemnificative ţi se par.
61. Spune-i câteva dintre lucrurile grozave pe care le-ai citit în această carte. Ea are nevoie să ştie că eşti interesat în sarcină.
62. Zugrăveşte sau pune un tapet în camera copilului.
63. Ciocolată şi flori. Matematic este imposibil să aduci vreodată prea multe. Bijuterii, de asemenea.
64. Ascultă-i văicărelile, dar nu-i spune că se văicăreşte.
65. Ajut-o să aranjeze pătuţul şi masa de înfăşat.

”Tatăl însărcinat”: exerciții de comunicare

Multe cupluri evită să abordeze unele subiecte mai sensibile pentru că se tem să nu se încingă spiritele, şi nimeni nu vrea să supere o femeie însărcinată, nu-i aşa?

Ei bine, în opinia mea e mai bine să le discutaţi acum, începând din luna a treia, chiar  dacă e puţin cam devreme, decât să le lăsaţi să fiarbă timp de şase luni şi  apoi să explodeze. Pentru că aceste probleme sunt aşa de importante, rezervă-ți zilnic 15 minute pentru a reflecta la teme de tipul celor de mai jos:

Implicarea ta în sarcină. Katharyn Antle May a descoperit că există trei stiluri fundamentale ale implicării tatălui în  perioada gravidităţii. Tatăl Observator menţine o oarecare distanţă emoţională şi se vede pe sine însuşi în mare ca pe un spectator; Tatăl Expresiv este foarte implicat emoţional şi se vede ca pe un partener deplin; Tatăl Instrumental se percepe ca un manager al sarcinii şi poate simţi nevoia să planifice fiecare consultaţie medicală, fiecare masă, fiecare oră la sala de gimnastică. Oricare ar fi stilul tău, discută-l cu partenera ta. La urma urmei, şi ea e însărcinată…

Implicarea ta în atribuţiile  din familie. Cât de mult ai de gând să te implici în îngrijirea familiei atunci când apare copilul? Cât de mult aşteaptă partenera ta să faci? Ce aşteptări ai tu de la ea? Poate ţi se va părea o cruzime ce spun, dar realitatea este că tu vei fi implicat în creşterea copiilor atât cât îţi va permite partenera. Dacă ea vrea ca tu să ai un rol activ în îngrijirea copilului, sunt şanse ca şi tu să vrei acelaşi lucru. Dar dacă ea vrea să se descurce singură cu aceste activităţi, probabil vei fi mai puţin implicat.

        

   

     

Religia. Poate că nici tu, nici partenera nu v-aţi gândit până acum la educaţia religioasă pe care plănuiţi să o daţi copilului vostru — asta, desigur, în cazul în care luaţi în considerare vreuna. Dacă vă gândiţi la asta, siguraţi-vă că mergeţi amândoi pe aceeaşi linie. Dacă nu v-aţi gândit, acesta este un moment bun de a începe.

Stilul disciplinar. Când crezi că e nevoie să-i  tragi o chelfăneală copilului? Niciodată? Uneori? Ce crede ea despre acest subiect? Felul cum ai fost crescut şi eventual pălmuit va influenţa mult modul în care îţi vei creşte copilul.

Aranjamentele pentru dormit. Nu e niciodată prea devreme pentru începe să vă gândiţi unde vreţi să doarmă copilul: În patul vostru? Într-un pătuţ aproape de voi? Într-o cameră separată?

Munca şi concediul de maternitate. Partenera ta plănuieşte să îşi ia concediu de maternitate înainte de a se întoarce la serviciu? Pe ce perioadă? Ţi-ar plăcea să îţi iei şi tu concediu de îngrijire a copilului? Cât timp? Cum aveţi de gând să vă împărţiţi sarcinile legate de îngrijirea copilului?

Finanţe. Aveţi nevoie de două salarii pentru a vă plăti ipoteca? În cazul în care va trebui să renunţaţi la unul, al cui va fi?

Pe toată perioada sarcinii, nu uita de sentimentele pe care le ai — bune, rele sau neutre. Vorbeşte despre mulţumirea de a avea un copil, despre vise, planuri de viitor, temeri, îngrijorări şi despre cât de satisfăcut eşti de nivelul tău de implicare în evoluţia sarcinii. Nu uita să întrebi partenera dacă simte la fel. Este important să aveţi aceste discuţii frecvente — ceea ce simţiţi în luna a treia este diferit de ceea ce veţi simţi în luna a patra, a şasea sau a noua. Deşi pare foarte dificil, acest exerciţiu de comunicare vă va fi de folos în următorii ani.

   

Fragment din

Tatăl gravid. Observaţii, sfaturi și recomandări pentru viitorii tătici

de Armin A. Brott și Jennifer Ash

 

Ce simți când te ating?

Aşa cum respiraţia este în directă legătură cu viaţa, atingerea este este cel mai convingător mod prin care doi oameni îşi pot transmite informaţii emoţionale. Cea mai concretă introducere a noastră în această lume a fost prin atingerea mâinilor umane, iar atingerea rămâne cea mai de încredere conexiune dintre oameni. Voi crede modul în care mă atingeţi înainte de a crede cuvintele pe care le rostiţi. Relaţiile intime încep şi se opresc datorită modului în care oamenii trăiesc atingerea.

Eu îi învăţ pe oameni să devină conştienţi de modul în care ceilalţi simt atingerea lor. Trebuie doar să întrebe:

• „Ce simţi atunci când te ating?”.

Nu suntem aproape deloc învăţaţi cum să ne simţim propria atingere. Pentru multe persoane, întrebarea de mai sus poate părea ciudată. Dar, după ce o exersaţi de câteva ori, veţi vedea cât e de valoroasă.

  

     

     

O altă latură a atingerii constă în a-i spune unei alte persoane cum simţiţi atingerea ei. Este important să ţinem minte că, înainte ca cineva să ne atragă atenţia, mulţi dintre noi nu sesizăm cum îi atingem pe alţii. Îmi amintesc de câte ori oameni afectuoşi şi entuziaşti mi-au lăsat mâinile pline de sânge: eu purtam inele iar ei îmi strângeau degetele într-un gest plin de însufleţire.

Vreau să subliniez faptul că avem nevoie să învăţăm să ne simţim atingerea, la fel de bine cum o gândim. Pentru mulţi dintre noi, această parte a educaţiei a fost neglijată. Putem schimba asta dacă ne luăm inima în dinţi şi întrebăm: „Cum te simţi când te ating aşa?” Data viitoare când daţi mâna sau mângâiaţi pe cineva, deveniţi conştienţi de ce anume se întâmplă când atingeţi persoana respectivă. Apoi verificaţi observaţiile voastre cu el/ea: „Uite, eu acum am simţit… Tu ce ai simţit?”

Acum suntem gata pentru un exerciţiu.

Aşezaţi-vă la o distanţă potrivită de partener, astfel încât să îl puteţi atinge, şi priviţi-vă reciproc timp de un minut. Apoi ţineţi-vă de mână şi închideţi ochii. Exploraţi încet mâinile partenerului. Gândiţi-vă la forma şi la textura lor. Fiţi conştienţi de orice simţiţi în legătură cu ceea ce descoperiţi în aceste mâini. Simţiţi cum este să atingeţi aceste mâini şi să fiţi atinşi de ele. Simţiţi cum e să sesizaţi pulsul în vârfurile degetelor.

După circa două minute, deschideţi ochii şi continuaţi să pipăiţi mâinile partenerului în timp ce vă uitaţi la ele. Simţiţi ceea ce se întâmplă. Este diferit acum, când vă şi uitaţi la mâinile partenerului?

După circa treizeci de secunde, închideţi ochii, continuaţi să atingeţi, simţiţi orice schimbare posibilă. După un minut, retrageţi mâinile, dar nu printr-un gest de respingere, ci printr-unul de separare. Relaxaţi-vă şi simţiţi impactul întregii experienţe. Deschideţi ochii şi împărtăşiţi spaţiul interior cu partenerul.

Încercaţi această variantă a exerciţiului: o persoană închide ochii, iar celalaltă îşi foloseşte mâinile pentru a atinge toate părţile feţei primei persoane, fiind foarte atentă la atingere. Schimbaţi rolurile şi apoi povestiţi amândoi ce aţi simţit.    

În acest moment al experimentului, multe persoane spun că se simt stânjenite. Unii spun că simt impulsuri sexuale şi e ca şi cum ar face sex în public. Răspunsul meu este: „Dar v-aţi atins doar mâinile şi feţele, nimic altceva!” Alţii spun că nu simt nimic; totul li se pare o prostie. Această reacţie mă întristează, deoarece poate însemna că oamenii s-au înconjurat de ziduri, astfel încât să nu simtă nicio bucurie în urma contactului fizic. Oare există cineva care să nu mai simtă dorinţa şi nevoia de mângâiere şi contact fizic?

 

   

 

În ultimii zece ani, oamenii au început să fie mai receptivi la nevoile lor de atingere. Au început să apară în multe locuri felicitări cu îmbrăţişări. A îmbrăţişa este o modalitate nonsexuală şi foarte umană de a primi şi a oferi iubire. Puţin câte puţin, această metodă se extinde şi la bărbaţi. Pielea lor devine la fel de înfometată ca şi pielea femeilor. Poate că, dacă oamenii şi-ar da voie să îşi satisfacă nevoile de îmbrăţişări, ei nu ar mai comite atâtea acte agresive.

Am observat că, în momentul în care cuplurile încep, puţin câte puţin, să iubească atingerile reciproce, relaţiile lor se îmbunătăţesc în toate domeniile. Tabuul împotriva atingerii explică foarte bine experienţele plate, nesatisfăcătoare, monstruoase pe care mulţi oameni le trăiesc în viaţa sexuală. De asemenea, acest tabu îmi explică foarte clar de ce tinerii îşi încep de multe ori viaţa sexuală prea devreme. Ei simt nevoia de contact fizic şi cred că singura soluţie pentru a-l obţine este contactul sexual.

În timp ce aţi făcut aceste experimente, probabil v-aţi dat seama că ele pot fi interpretate individual. Când mâinile noastre se ating, fiecare dintre noi simte atingerea în mod diferit. Este important ca oamenii să îşi spună unii altora cum simt această atingere. Dacă eu intenţionez o atingere afectuoasă, iar destinatarul o percepe ca fiind neplăcută, vreau să ştiu asta.

Se întâmplă foarte des să nu ştim cum arătăm sau ce voce avem, sau cum se simte cel pe care îl atingem, şi, cum de multe ori dorim să transmitem altceva decât ceea ce ajunge la interlocutorul nostru, relaţiile noastre sunt marcate de dezamăgiri şi suferinţă.

   

Fragment din 

Arta de a făuri oameni

de Virginia Satir, inițiatoarea unor metode inedite în terapia familiei  

      

 

Mitul 29: Bărbații și femeile comunică în modalități complet diferite

Puţine subiecte au făcut să curgă mai multă cerneală printre poeţi, autori şi compozitori decât vechea întrebare de ce bărbaţii şi femeile par să nu se înţeleagă unii pe alţii.

      

Credinţa că bărbaţii şi femeile comunică în modalităţi complet diferite, ceea ce duce la neînţelegeri perene, este profund înrădăcinată în opinia publică. Multe seriale şi desene animate, cum ar fi Luna de miere, Familia Flintstone şi mai recentele Familia Simpson şi King of the Hill, pun un foarte mare accent pe diferenţele între stilurile de comunicare, deseori involuntar umoristice, dintre soţi şi soţii. Bărbaţii vorbesc despre sporturi, mâncare, vânătoare şi jocuri de noroc, iar femeile din aceste filme despre sentimente, prietenii, relaţii şi viaţa de familie. Mai mult, aceste seriale înfăţişează în mod tipic bărbaţii ca fiind mai puţin receptivi din punct de vedere emoţional sau, punând problema mai puţin politicos, „mai opaci” decât femeile.

  

  

     

Psihologul american John Gray, autor al unor cărți de popularizare a dus acest punct de vedere cu un pas mai departe, asemănând metaforic femeile şi bărbaţii cu creaturi de pe planete diferite. În seria de un imens succes „Marte şi Venus” de cărţi de autoperfecţionare, Gray a avansat poziţia radicală conform căreia bărbaţii şi femeile au stiluri atât de diferite de a-şi comunica nevoile, încât se înţeleg greşit unii pe alţii în mod continuu:

„Nu numai că cele două sexe comunică diferit, dar ele gândesc, simt, percep, reacţionează, răspund, iubesc şi apreciază diferit. Aproape că par să provină de pe planete diferite, vorbind limbi deosebite”

 

Printre altele, Gray pretinde că limbajul femeilor se concentrează pe intimitate şi relaționare, iar cel al bărbaţilor pe independenţă şi competiţie. În plus, spune Gray, când sunt supărate, femeile îşi exprimă sentimentele, în timp ce bărbaţii se retrag într-o „peşteră”.

Ne putem întoarce la studiile existente pentru a pune patru întrebări majore:

1. Vorbesc femeile mai mult decât bărbaţii?
2. Dezvăluie femeile mai multe despre propria persoană decât bărbaţii?
3. Își întrerup bărbaţii conlocuitorii mai mult decât femeile?
4. Sunt femeile mai perceptive la indiciile nonverbale în compensație cu bărbaţii?

 

În plus, putem pune o altă întrebare: În măsura în care astfel de diferenţe există, cât de mari sunt ele ca mărime? Pentru a răspunde acestei întrebări, psihologii se bazează deseori pe un indicator, coeficientul d-Cohen, numit după statisticianul Jacob Cohen. Fără a intra în antipaticele detalii statistice, coeficientul d-Cohen ne spune cât de mare este diferenţa dintre grupuri în raport cu variabilitatea din interiorul acestor grupuri. Ca termen de comparație, un d-Cohen de 0.2 este considerat mic, 0.5 este unul mediu, iar 0.8 sau mai sus este deja o valoare mai mare. Pentru a furniza câteva elemente de comparaţie, coeficientul d-Cohen pentru diferenţa medie dintre bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte trăsătura de personalitate a conştiinciozităţii (femeile fiind mai conştiincioase) este de aproximativ 0.18, pentru agresivitatea fizică (bărbaţii fiind mai agresivi), de aproximativ 0.60, iar pentru înălţime (bărbaţii fiind mai înalţi), este de aproximativ 1.7.

 

 

  

(1)   Vorbesc femeile mai mult decât bărbaţii?

Când psihologul Janet Hyde a combinat într-o “metaanaliză” rezultatele a 73 de studii controlate, a găsit un coeficient global d-Cohen de 0.11, reflectând un caracter ușor mai vorbăreţ la femei față de bărbaţi. Totuşi, această diferenţă este sub valoarea considerată “mică” (0.20), fiind abia observabilă în viaţa de zi cu zi. Psihologul Matthias Mehl şi colegii săi au bătut încă un cui în coşciugul ipotezei caracterului vorbăreţ al femeilor datorită unui studiu care a urmărit conversaţiile zilnice a 400 de studenţi dotați cu reportofoane portabile. Psihologii au descoperit că femeile şi bărbaţii pronunțau la fel de multe cuvinte pe zi, aproximativ 16.000.

      

(2)   Dezvăluie femeile mai multe despre propria persoană decât bărbaţii?

Contrar stereotipului după care femeile vorbesc mult mai mult decât bărbaţii despre preocupările personale, Hyde a găsit un coeficient d-Cohen de 0.18 de-a lungul a 205 studii. Acest rezultat reprezintă o valoare mică şi indică faptul că femeile dezvăluie doar într-o mică măsură mai multe lucruri despre propria persoană decât bărbaţii.

    

(3) Își întrerup bărbaţii conlocutorii mai mult decât o fac femeile?

Da, deşi de-a lungul a 53 de studii referitoare la diferenţele între sexe în ceea ce priveşte conversaţia, Hyde  a găsit din nou o diferenţă mică, un coeficient d-Cohen de 0.15. Chiar şi această diferenţă este greu de interpretat, deoarece cercetările sugerează că întreruperile şi schimbarea subiectului conversaţiei reprezintă, în parte, o funcţie a statutului social. În studiile în care femeile sunt în poziții de conducere, acestea tind să întrerupă mai des, să schimbe de mai multe ori subiectul sau să vorbească mai mult decât bărbaţii.

   

(4) Sunt femeile mult mai perceptive la indiciile nonverbale în comparație cu bărbaţii?

Aici răspunsul este oarecum mai clar şi este un „da” confirmat. Metaanalizele referitoare la adulţi, realizate de Judith Hall, care examinează capacitatea participanţilor de a detecta sau diferenţia emoţiile (cum ar fi tristeţea, fericirea, furia şi frica) pe feţele oamenilor, au sugerat un coeficient d-Cohen de aproximativ 0.40, deşi o metaanaliză asupra copiilor şi adolescenţilor, realizată de Erin McClure, a sugerat o diferenţă mai mică, de doar 0.13.

  ***

Astfel, bărbaţii şi femeile comunică într-adevăr în modalităţi ușor diferite, iar câteva dintre aceste diferenţe au o mărime suficient de mare pentru a conta cu adevărat. Totuşi, când interacționează, bărbaţii şi femeile sunt mai mult asemănători, decât diferiţi, în privinţa stilurilor de comunicare şi nu este clar cât de multe din diferenţele existente se datorează deosebirilor intrinseci dintre sexe și câte provin din diferența de putere.

De-a lungul studiilor, diferenţele între sexe privitoare la comunicare rareori depăşesc valorile considerate “mici” după indicele d-Cohen. Astfel, să spunem că bărbaţii nu sunt de pe Marte, nici femeile, de pe Venus. În schimb, citând-o pe specialista în comunicare Kathryn Dindia, este mai corect probabil să spunem că „bărbaţii sunt din Dakota de Nord, iar femeile sunt din Dakota de Sud”.

   

Fragment din volumul 

50 de mari mituri ale psihologiei populare. Înlăturarea concepţiilor greşite despre comportamentul uman

de Scott O. Lilienfeld, Steven Jay Lynn, John Ruscio, Barry L. Beyerstein 
   

 

Dragoste pe net. Da, se poate!

Indiferent daca esti deja intr-o relatie online si cauti cateva sfaturi sau daca doar te gandesti sa te implici in acest fenomen, volumul Iubire pe internet. Cum să-ți găsești partenerul potrivit te va ajuta.

     

     

  

Autoarea, Diane M. Berry, un terapeut specializat in relatiile de cuplu, iti arata cum sa completezi un profil care sa atraga o relatie sanatoasa si pozitiva si cum sa citesti profilul unui potential partener, in cautarea semnalelor de alarma.

De ce sunt acceptabile intalnirile pe Net: Te pun in legatura cu un numar mai mare de persoane decat cele din comunitatea ta. De exemplu, ai mai mult control asupra procesului. Iti alegi site-ul, ce doresti sa spui, cat de mult doresti sa te implici, pe cine doresti sa contactezi si cand, si cum doresti sa o faci.

Mai mult, exista o multime de persoane din care poti sa alegi si, de obicei, au afisat chiar in fata ta ceea ce le place, displace, stilul de personalitate si ceea ce cauta. Este ca un magazin plin de potentiali parteneri de viata!

  

  

Completeaza-ti inteligent profilul! Foloseste eseul pentru a oferi o viziune adevarata asupra personalitatii tale. Nu te multumi sa spui ca esti un barbat destept sau o femeie amuzanta, da un exemplu cu un joc inteligent de cuvinte sau cu o povestire amuzanta, in special una despre tine (modestia este o calitate foarte atragatoare la un partener). Asta poate arata, de asemenea, ca nu te iei foarte in serios si poate transmite incredere in sine.

Prezentare preluată din ediția online a revistei ”Ce se întâmplă doctore?”   

 

Citește și:

Cum găsești pe net partenerul potrivit (recenzie din ”Cotidianul”)

      

Dorinta barbatilor apare din absenta

Balzac a scris-o intr-un mod concis: „A vrea ne erodeaza, a putea ne distruge″.

Pe femeia noastra (si vorbesc aici in numele tuturor barbatilor), atunci cand inca nu locuiam impreuna si eram logoditi, aveam intotdeauna chef sa o strangem in brate, sa o mangaiem si, suprema fericire la care am visat atat de mult, sa facem dragoste cu ea. Ne gandeam des la asta toata ziua, doream sa ne terminam treaba si sa o intalnim. Tot asa simtea si ea; in prima perioada a vietii comune, impartaseam aceeasi fervoare. Gandul ca odata cu venirea serii ne regaseam si ne puteam dezmierda in pat ne umplea de energie toata ziua.

Incetul cu incetul entuziasmul incepe sa scada. Este tot fericire dar nu mai este dublata de nebunie. Inaintam inca putin in timp si au sosit serile in care am simtit oboseala si nevoia de a dormi care era mai puternica decat dorinta de a face dragoste. A avea la dispozitie acesta femeie, totdeauna la indemana, zi si nopate, a-ti putea oferi bucuriile iubirii atunci cand ai chef, a face din placere o obisnuinta pare ca inlatura magia dintre relatiile sexuale. Dorinta s-a estompat si relatiile sexuale s-au rarit.

Dar intr-o zi femeia pleaca la din oras pentru un congres. Cat de lung ti s-a parut timpul, casa e atat de mare si patul ti se pare gol. Si dorinta ta care crestea, te enerveaza apoi te obsedeaza. Cum am putut sa stau alaturi de acesta femeie atatea seri fara a face dragoste cu ea? De-ar veni cat mai repede! Si s-a intors. Ai asteptat-o la aeroport, ai strans-o in brate, ai imbratisat-o salbatic. In masina, mainile nerabdatoare au pipait carnea frematand, comoara de nepretuit pe care o pierdusesi. De abia ajunsi acasa ai rasturnat-o in pat unde, dezbracata doar pe jumatate, ati facut dragoste fara a astepta prea mult.

Tocmai ai experimentat acesta lege a psihologiei. Nu dorim nimic mai mult pe lume decat ceea ce nu avem, iar ceea ce avem deja ne oboseste….

Citeste intreg articolul in revista Psychologies:

http://www.psychologies.ro/Dosar-Psihologie/Cuplu-Sexualitate/Dorinta-barbatilor-apare-din-absenta-1331114?p=1

Sex si iubire? Sau…

O ancheta recenta arata ca intr-adevar barbatul investeste mai putin in activitatea sexuala decat femeile.

 

La intrebarea: „Puteti avea relatii sexuale fara sa iubiti?″ 2/3 dintre barbati raspund „Da”, fata de 1/3 dintre femei (mai exact 63, 8% si 35,9%).

O treime din barbati, indragostiti de prima partenera

Aceasta ancheta mai arata ca in decursul unei vieti barbatul are in medie 11 partenere dintre care iubite sunt doar 4,4, iar femeia are 3,3 parteneri, iar iubiti vor fi 3. Mai putem constata de asemenea ca 33% dintre barbati au fost foarte indragostiti de prima partenera, fata de 64% dintre femei.

Sex fara dragoste

Astfel este foarte adevarat ca in activitatea sexuala majoritatea barbatilor acorda mai putina importanta aspectului afectiv si relational decat femeia. Aceasta nu accepta relatia decat daca exista participare afectiva si intelectuala, altfel spus, decat daca iubeste si este iubita. Vom remarca totusi ca o treime dintre barbati au nevoie sa fie iubiti pentru a putea sa faca dragoste. Asta arata ca, ancheta fiind recenta, a fost intervievat un numar mare de barbati cu mentalitate noua.

Priviri alunecoase

De ce barbatul poate face distinctie intre sex si iubire? Pentru ca stie sa distinga mai usor intre nevoie si sentimente? Pentru ca are o viziune mai profana, mai materialista asupra sexualitatii? Atunci cand priveste o femeie, el este cel a carui privire ii aluneca instinctiv spre zonele erogene. El, consumator de filme pornografice. El, cu o mentalitate de penetrant fugitiv: sa aiba o femeie, sa o posede si sa se retraga pentru a fuma o tigara sau sa revina la preocuparile lui, ceea ce permite si impune placerea sa exploziva si scurta, urmata de o faza refractara.

Dependenta de iubire

Dar „este prins chiar cel care credea ca prinde″. Se intampla ca barbatul, care la inceput nu viza decat o relatie sexuala, sa se ataseze ulterior de o femeie, trecand de la sex la afectiune. Intensitatea placerii resimtite il leaga de acea femeie care i-o produce.

De acum „o are in sange″. „Recunoastere″ zic unii, ″dependenta″ spun altii: o seama de endorfine si de alte molecule ce dau nastere voluptatii sunt responsabile de aceasta legatura. Dar biologia nu este decat un aspect  – reductor  – al legaturii.

Noua mentalitate

Dincolo de chimia corpurilor exista chimia constiintelor. La inceput a fost dorinta, apoi intelegerea, apoi atasarea. Dorinta pune fundamentele, placerea uneste, iubirea incoroneaza. Bineinteles, ceea ce am scris priveste femeia si barbatul traditionali. Barbatul nou isi revendica dreptul la sentimente. [...]

Citește mai departe în revista ”Psychologies”.