Fascistul sexual

Haideţi să luăm în considerare un caz particular, pentru a examina acest tip de fascism sexual.

Acum ceva vreme, am avut în psihoterapie un tânăr a cărui ocupaţie principală în viaţă era să aibă aventuri cu femeile. Era incredibil de arătos, inteligent și prosper, din punct de vedere financiar, așa că nu îi era greu să își găsească partenere „pe bandă rulantă“.

De fiecare dată când îmi descria aventurile sale sexuale, îmi vorbea pe un ton extrem de dispreţuitor despre prietena lui din momentul acela. Una arăta bine îmbrăcată, dar era „dezgustător de plată“ în zona bustului, atunci când își dădea hainele jos. Alta „era foarte rigidă” și așa mai departe.

Fragment din:

Întâmplarea a făcut ca acest denigrator al tinerelor fete să înt.lnească o femeie care îi dădea lecţii în materie de gimnastică nocturnă și voia într‑una mai mult și mai mult. După ce s‑a întâlnit timp de câteva săptămâni cu acest model de perfecţiune sexuală, pacientul meu a început să observe o descreștere serioasă a propriilor dorinţe și puteri. A început să devină deprimat, din cauza propriei incompetenţe și nu am reușit să îl ajut să își depășească anxietatea și depresia decât obligându‑l să‑și înfrunte și să‑și pună sub semnul întrebării rădăcinile profunde ale fascismului său intelectual și sexual.

Ca un fascist intelectual tipic, tânărul tindea să definească toate tipurile de inadecvare și imperfecţiune umană, inclusiv ale sale, ca fiind oribile și înfiorătoare. Simţea nevoia să le pară superior altora, astfel încât se vedea obligat să le desconsidere pe femeile cu care avea relaţii — și pe care le alegea, în mod inconștient, tocmai pentru că le putea descoperi și dispreţui defectele. Atunci când a întâlnit, în sfârșit, o parteneră sexuală pe măsura sa, nu i‑a putut tolera competenţa, tot așa cum înainte nu le putuse tolera amantelor anterioare incompetenţa. Deoarece, conform ideologiei sale fasciste, el trebuia să fie cel mai bun, trebuia să deţină supremaţia în domeniul sexului și nu putea tolera o competiţie reală pentru narcisismul și grandoarea sa.

Cu cât pacientul meu înţelegea mai mult că nu era inegalabil din punct de vedere sexual, cu atât începea să se urască mai mult pentru propria‑i insuficienţă; și, cu cât se concentra mai mult asupra faptului că era îngrozitor să fie inept, cu atât mai incompetent devenea. Acest tip de cerc vicios nevrotic nu poate fi întrerupt decât atunci când individul afectat reușește să înţeleagă că ipotezele sau principiile fundamentale, care stau la baza comportamentului său, sunt iraţionale.

Atunci când am reușit să îl conving pe acest tânăr să își pună întrebări referitoare la ideile sale fasciste, perfecţioniste, legate de inadecvarea sexuală, și să înceteze să mai aprecieze valoarea altora și pe a lui însuși în termeni de pricepere sexuală, nu a mai încercat să ţină pasul cu partenera sa nimfomană, iar potenţa i‑a revenit la forma iniţială. De asemenea, a început să se gândească la atitudinea sa globală la adresa femeilor și să le vadă mai mult ca pe niște fiinţe umane, decât ca pe tovarășe de pat.